Quote

The perfect guy isn`t someone that is overly romantic and brings you chocolate and flowres and bullshit like that, but someone that brings you french kisses from McDonald`s before you even realize that you want them.

Life's not fair!!

Nu ştiu câţi aşi păţit-o, dar mie mi s-a întâmplat de o grămadă de ori. Şi aşa mi-am dat seama: Life's not fair!!

Why?? Because she has a warped sense of humor. Şi asta mă omoară cu fiecare clipă care trece, încet, încet.

Dar cui îi pasă? Păi faza e că nu numai mie îmi face asta, că ne-o face tuturor. Sau, mă rog, unora... Minoritate, majoritate.. Unora.

Faza naşpa e că din decembrie tânjesc după un micuţ vis. De atunci nu mă pot trezi din acea amnezie numită ''îndrăgosteală''. Băi, nu pot zice că iubesc, pen' că încă nu ştiu cum e cu el. Dar nici nu pot zice că nu-mi pasă, pen' că aş minţi.

Da, ştiu, am ceva cu ''pen' că''. Şi? Oricum, înapoi la subiect.

De atunci nopţile nu adorm, visez mult prea mult şi, uneori, îmi imaginez fel şi fel de scenarii care nu prea dau spre SF-uri dintr-un punct de vedere, pen' că se poate tot ce-mi imaginez eu. Doar că dă spre SF în sensu' că aşa ceva nu o să se întâmple cam.. Niciodată. Sau, mă rog. Mie nu o să mă se întâmple niciodată.

Dar eu mă înţeleg relativ bine cu ideea asta. Adică na.. Cum am reuşit să supravieţuiesc doar cu imaginaţia asta a mea de atunci până acum, o să rezist la fel şi în continuare.

O să cam scriu ceea ce îmi imaginez aici, pe bloguleţ, sau na.. Mă rog.. Obiţnuiam să scriu asta în poveste. Doar că.. Ultima parte a poveştii a fost inspirată din noiembrie.. Şi suntem în mai. De atunci s-au schimbat atât de multe lucruri încât nu ştiu cum să le mai bag în poveste.

Nu înţelegeţi greşit, povestea nu e viaţa mea de zi cu zi, dar sunt părţi mai mari, inspirate din viaţa mea, unde am pus părţi mai mici, inventate de mine, detalii ieşite din mintea mea (bolnavă pentru unii).

Şi iar deviem de la subiect..

Sunt îndrăgostită de nu mai pot, recunosc, de un tip care nici măcar nu cred că ştie că exist. Mă rog, defapt, ne ştim de mici copii, dar am uitat asta în timp. Pe bune, pe vremea când eram ''noi în miniatură'' chiar ne cunoşteam, ne ştiam bine. Acum însă, au trecut cam vreo 10 ani de atunci, iar faza cu cunoscutul am aflat-o de la o persoană în care am încredere deplină, o persoană care ştie cu certitudine că vorbeam cu el acum vreo 10 ani şi poate chiar mai bine, iar chestia asta am aflat-o din întâmplare când ea îmi punea veşnica întrebare: ''Şi ia zi, ţi-ai găsit vre-un gagic? Sau un iubit, ceva? '' Iar răspunsul meu, dpă momentul în care am roşit şi mi-am mutat privirea în pământ ceva de genul ''Nu chiar, adică el nu are habar de existenţa mea pe această planetă, atât că m-a văzut, şi poate nici nu s-a uitat defapt la mine, dar era aşa de drăguţ de-ţi stătea inima-n loc când îl vedeai. Şi-l mai cheamă şi X. Şi din câte am auzit, e liniştit, cuminte şi foarte OK. Ah da. Şi e mai mare ca mine cu un an.. Sau cam aşa.''

Atunci, mama a început să râdă zicând ''Doar nu e X cel pe care-l şti de mică!'' Bine-nţeles, a urmat un ''Nuuu!!!!'' din partea mea, urmat de câteva clipe de tăcere, după care am întrebat-o ''Poftim?''... ''Da, X, mai mare ca tine, nu cel cu care-ţi petreci tu verile la mare, dar tot aşa îl cheamă''.

Am dezbătut cu mama subiectul ''X'' ajungând la concluzia că era acelaşi EL pe care-l ştiam de mică, dar, de fapt, nu-l mai ştiam. Şi bănui că nici el pe mine. Oricum, încă visez, noapte de noapte, alt scenariu inventat de mine din seria ''SF-uri ce te ţin în viaţă'' cum eu şi el, nu neapărat împreună, dar măcar mergem împreună spre casă, ieşim la plimbare cu Jay, ieşim cu rolele, iarna ne dăm cu placa, mergem la cabană, la mare cu cortul, la munte cu cortul, îmi răspunde la telefon noaptea la 4-5 în timpul şcolii şi mă ţine de vorbă doar pentru că eu am un coşmar şi nu vreau să adorm la loc fără să i-l povestesc iar el mă ascultă, mă calmează şi îmi spune că îi este dor de mine, cu toate că nu suntem împreună, dar şi alte chestii.

Da, Mr X, chiar vreau să te văd cât mai curând, chiar nu pot dormi nopţi întregi doar pentru că nu vreau ca, atunci când adorm, tu să dispari din imaginaţia mea, nu vreau să te văd supărat şi nici cu altă fată.

___________________________________________________________

p.s. Mi-e dor de tine, mi-e dor de iarnă, mi-e dor de-o chitară, de-o plajă goală, mi-e dor de ploile de vară, de stelele căzătoare, de visele ce le-am pierdut pe drum, la fel ca stelele, de clasa aI-a, dar mai ales de ceva ce mi-am amintit de curând.. Serile de DIAFILM. Nu ştiu câţi aţi avut ocazia la aşa ceva, dar când eram mică, pur şi simplu iubeam diafilmele. De acolo ştiu de ''Ridichea cea uriaşă'', ba chiar îmi amintesc perfect imaginea în care toţitrăgeau de ridiche să iasă, ''Păcală'' ştiu sigur că l-am văzut de sute de ori, ''Capra cu 3 iezi'' mă făcea să-mi dea lacrimile când iezii erau mâncaţi de lup, iar ''Punguţa cu 2 bani'' era preferata mea. Mai erau şi alte poveşti, ştiu asta sigur, dar astea sunt cele ce îmi vin acum în minte.

How high you dream

Şi m-a-ntrebat din senin:

-How high you dream?

-Destul.. I-am răspuns privind în jos, spre florile de pe marginea aleii...

-Păi asta doar tu o şti...-Eşti chiar sigură?

-Da! Lasă-mă! M-am săturat! La ce bun dacă visez prea mult?

Mă săturasem de întrebările lui ce mi se păreau aiurea. Unde voia să ajungă? Din păcate n-aveam azi nimic de făcut decât să stau cu el toată ziua şi să-i suport întrebările...

-Şi spune-mi.. Ai fost vre-o dată îndrăgostită?

-Da' ce te interesează?

-Hai, spune-mi...

-Nu vreau!

-Deci da!

-Treaba mea!

-Şi nu s-a terminat bine?

-Ba da!

-Deci ai fost îndrăgostită!

-Hai lasă-mă cu dragostea.. E aiurea!

-Dar măcar ai făcut ceva ca să fi cu cel de care-ţi plăcea?

-Ce rost are?

-Deci nu.

-Deci nu mai pune întrebări idioate de la care sco

ţi concluzii tâmpite!

-Mă fac că nu te-am auzit şi continui să trag concluzia asta din cauza reacţiei tale.

-Iar eu, dacă te loveşte o maşină sau ceva, mă prefac că nu observ.

-Tu pierzi!

-Poftim?

-Hei! te-ai dat vre-o dată în carusel?

-Pff ce tâmpenie! Normal! Orice copil se dă măcar odată! Iar eu sunt una din cei ce s-au dat vară de vară, la mare.

-Atunci, te ţine să ne dăm?

-Normal! Da' nu înţeleg de ce.

-Bine-nţeles că nu! Că doar la tine totul trebuie să aibă logică! De ce să ai fluturaşi în stomac? De ce simţi că zbori...

-Nu sunt aşa.. Doar că nu mai am 5 ani să mă dau în aşa ceva...

-Haide! Va fi frumos, îţi promit!

Şi aşa m-a convins să mă dau în carusel. Pentru prima dată de când îl cunoşteam, mă convinsese să fac ceva.

-Sincer, acum aştept să mă strângi de gât când coborâm...

-Din cauza întrebărilor? Mă mai gîndesc..

-Nu! Din cauza a primului lucri pe care te-am convins să-l faci!

-E o senzaţie ciudată... Îmi cam place.. Dar nu înţeleg...

-Nu trebuie. Doar simte-te bine!

Lasă-te pe spate şi hai...

Habar n'am voi, dar eu pe melodia asta m'aş putea îndrăgosti de milioane de ori indiferent cât e ceasul, dacă plouă sau e secetă sau dacă sunt beată sau trează. Pe melodia asta m'aş putea doar îndrăgosti.... Atât...

Quote

Some of the greater things in life are unseen. That`s why you close your eyes when you kiss, cry or dream.

Azi, m-am îndrăgostit

Azi, sunt îndrăgostită.

Azi, sunt cea mai fericită.

Nu, nu m-am îndrăgostit a nu-ştiu-cât-a -oară de nu-ştiu-ce tip super-mega, ci pur şi simplu de soare, de vreme, de căldură, de faţa mea de adormită care s-a trezit cu faţa la cearşaf, de păru' care-mi stă ca naiba şi tre să-l spăl, de unghiile de care m-am ocupat ieri dar pe care oja nu a rezistat, de lanţu' care are un medalion interesant, cu ceas, în formă de lacăt, de tricourile alea colorate de vară, de desenele vechi-antice-şi-expirate făcute când eram într-a VIII-a sau a VII-a, de floarea al cărei ghiveci l-am spart azi dimineaţă când am vrut să caut nu-ştiu-ce în spatele ei, de cearcănele dobândite acu' o săptămână şi care se-ncăpăţânează să dispară, de papagalu' lu' sor-mea care, azi dimineaţă m-a ţinut de poveşti cât timp am mâncat, dar mai ales de Jay, cel mai mic, pufos şi cuminte ''copilaş''. It's the best thing that ever been MINE.

Câţi câţi câţi ??

Ok, ascult Say Goodbye to Hollywood a lu' Em'.

Nu am inspiraţie absolut deloc, dar asta nu contează acum.

Am primit imaginea asta care-mi dă bătăi de cap.

Nu, n-am probleme cu tradusu', doar că mă tot gândesc la ce e scris aici şi mă întreb.. Câţi dintre băieţii din ziua de azi mai gândesc aşa??

Noi nu suntem împreuna

E aşa de aiurea felul în care ne ascundem după pretextul ''Noi nu suntem înpreună" cu toate că ieşim cam prea des pentru a fi doar prieteni, ne sunăm prea mult şi nu trece zi în care, cu toate că de doar 5 minute nu ne-am mai văzut, ne spunem că ne este dor unul de celălalt.

Şi pretextul cu ''Nu suntem împreună'' nu îl punem în faţă decât atunci când vrem prea multe detalii, sau când pur şi simplu vrem o zi de ''relaxare''.

Cu toate că până acum nu am făcut decât să ne ţinem de mână când ieşim, să ne sunăm zilnic şi să ne vedem des, ''noi nu suntem împreună''. Câteodată mă stresează telefoanele tale, la fel cum pe tine te stresează ''beep-urile alea enervante care nu durează nici măcar cât să-ţi dai seama dacă iţi sună telefonul sau nu'', iar acele momente duc la discuţii cu finalul ''Noi nu suntem împreună''.

Şi uite-aşa sunt zile în care telefoanele tale mă binedispun indiferent de situaţie, dar şi momente în care nu mai vreau nicisă te văd. Şi toate astea se întâmplă de prwa mult timp. Mă faci să cred că eşti gelos când îţi spun că ies cu prietenii, sau când îţi vorbesc despre băieţi. Dar şi tu mă faci să mă simt aiurea când îmi spui despre amicele tale. Nu ştiu ce să mai cred. Dar totuşi... ''Noi nu suntem împreună''. Aşa că, fă ce vrei că şi eu fac la fel.

p.s. Nu vă simţiţi, nu e vorba despre mine aici, e doar o simplă poveste.

over..

A plecat. Ai rămas. Gata frate. Ăsta e adevăru'.

Nu poţi plânge după el că deja ţi-ai epuizat toate lacrimile pe prostii. Nici nu-l poţi uita, dar nici lăsa aşa cum e el acum. Nu, categoric nu poate rămâne aşa. Mai ţii minte când îţi spunea că mai bine ar muri decât să fie aşa? Oare cum s-ar simţi dacă s-ar vedea aşa, prin ochii tăi? Ar zice iar că mai bine moare decât să continue aşa? Nu ai de unde să şti.

Nu şti dacă a fost obligat să devină ceea ce e acum sau a făcut-o pur şi simplu. Deşi ţi-e tare, tare greu să crezi că a făcut-o de bună voie.

Oare el, indiferent din ce motiv a devenit ce a devenit, e fericit acum? Îi lipseşte ceva? Sau mai bine zis.. Cineva? Îi lipseşti? Îşi mai aminteşte de tine?

Nimeni înafară de el nu ştie. Nici măcar tu, cea care până acum puţin timp erai parte din el. Nu, nici tu nu şti, cu toate că-l cunoşteai prea bine. Dar îl cunoşteai. Acum, e ca altul. Din el a mai rămas doar aspectul. În rest, e un altul. E unul nou.

Tocmai cel pe care-l ţineai noaptea în braţe şi cel care jura că va fi doar al tău acum nu mai există. Şi din păcate nu poşi lăsa lucrurile aşa. Pare atât de simplu, dar e ca şi cum lumea s-ar prăbuşi peste tine. Acum este doar '' Ori tu, ori el''. Nu există cale de mijloc.

Nu mai poţi aştepta. Ai decis. Fără urme de regret, fără milă.

Aşa ai plecat la drum să-l omori pe cel pe care-l iubeşti.

Quote

Loving her you.....

Gain an amazing girl. Lose a best friend.

Copiluţi...

Au trecut vreo 3 ani de când nu te-am mai văzut. 3 ani de când nu mai aveam vreo veste de la tine. Parcă ai fi dispărut. Defapt.. Ai fost şters din mintea mea de 3 ani. Nici nu mai ştiam de existenţa ta. Ca şi când nu te-aş fi cunoscut.

Şi totuşi ceva mă face să cred că te-am văzut săptămâna terecută. Dar doar aşa, în trecere şi nici măcar nu ştiu dacă erai tu sau nu. Oricum, gândurile mele încep să zboare la tine, încet încet.

Nici gând să mă re-ndrăgostesc de tine. Nici gând aşa ceva. Doar că... Ei bine doar că încep să-mi amintesc de tine şi existenţa ta.

Nu e ciudat totuşi cum, după atâta timp în care nu am vorbit, nu ne-am văzut şi nu am mai ştiut nimic unul de celălalt să încep să mă întreb cum o mai duci, ce-ai mai făcut şi cu cine ţi-ai petrecut timpul în ultimii ani?

Şi, am senzaţia că dacă ar fi să ne revedem, nu am mai putea să retrăim momentele din trecut. Nici să le simţim. Nici să visăm la fel ca atunci. Atunci eram copii. Acum am fi doar.. Nişte străini care, cumva, se cunosc. Şi totuşi.. N-am putea fi indiferenţi.

Ne-am privi simplu unul pe celălalt, poate cu o oarecare curiozitate şi cu o dorinţă de cunoaştere a noilor noastre personalităţi dezvoltate în acest timp.

Oricum, tot ceea ce simt eu pentru tine se rezumă la prietenie şi cam atât.

Deşi poate că, pentru un moment m-aş arunca în braţele tale... Dar doar pentru un moment. Şi nu aş avea timp. Momentul acela ar trece înainte ca eu să-mi termin acest gând.

Oricum, felul în care mă atrăgea zâmbetul tău şi acum mi-aduc aminte. Felul în care roşeam când mă priveai încă mă face să râd. Dar acum râd de cât de copii eram. Eram micuţi. Copilaşi...

Hold my hand, kiss me in the rain and let me know that together we can't be alright.

It`s called PERFECTION

I can tell that you're tired of being lonely
Take my hand don't let go, baby, hold me
Come to me and let me be your one and only
Cause I can make it alright till the morning.

Şi uite că am găsit melodia perfectă. Am descoperit-o acum vreo două luni şi azi am ascultat-o ''din greşală''.

Ce aş putea zice eu.. Păi sincer.. Melodia e destul de explicită şi versurile uşor de înţeles.

Hold my hand....

Şi versurile:

Akon and MJ(oh yeah)

Yeah

This life don't last forever
(Hold my hand)
So tell me what we're waiting for
(Hold my hand)
We're better off being together
(Hold my hand)
Being miserable alone
(Hold my hand)

Cause I been there before and you've been there before, But together we can be alright. (alright) (yeah)
Cause when it gets dark and when it gets cold we hold Each other till we see the sunlight.

So if you just hold my hand, baby, I promise that I'll do all I can
Things will get better if you just hold my hand
Nothing can come between us if you just hold, hold my, hold, hold my, hoold my hand, hold my hand.

The nights are gettin' darker (darker)
(Hold my hand)
And there's no peace inside (inside)
(Hold my hand)
So why make our lives harder
(Hold my hand)
By fighting love tonight
(So hold...)

Cause I been there before and you've been there before, But together we can be alright. (alright)
Cause when it gets dark and when it gets cold we hold Each other till we see the sunlight. (ooh yeah)

So if you just hold my hand, baby, I promise that I'll do all I can
Things will get better if you just hold my hand (yeah)
Nothing can come between us if you just hold, hold my, hold, hold my, hoold my hand, hold my hand.

I can tell that you're tired of being lonely (yeah)
Take my hand don't let go, baby, hold me (yeah)
Come to me and let me be your one and only (hold my hand)
Cause I can make it alright till the morning. (hold my hand)

I can tell that you're tired of being lonely (hold my hand)
Take my hand don't let go, baby, hold me (hold me)
Come to me and let me be your one and only (one and only)
Cause I can make it alright till the morning. (hold my hand)

Hold my hand, (yeah) baby, I promise that I'll do all I can (hold my hand)
Things will get better if you just hold my hand
Nothing can come between us if you just hold, hold my, hold, hold my, hoold my hand, hold my hand

Hold my hand, (yeah) baby, (yeah) I promise that I'll do all I can (hold my hand)
Things will get better if you just hold my hand
Nothing can come between us if you just hold, hold my, hold, hold my, hold my hand, hold my hand.

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [25]

- Iar visezi V?

Ce naiba…

- Ce vrei, Rareş?

- Eu? Nimic. Nu eu am plecat de unul singur în pădure.

- A observat cineva?

- Nu prea. Se gândesc că te-ai dus la magazin.

- E bine aşa.

- Hei.. De ce ai plecat?

- Ce-ţi pasă ţie?

- Păi îmi pasă V!

- De când? De mâine?

- Eu tot nu înţeleg de ce eşti aşa supărată..

Şi pe mine mă uimea faptul că eram chiar aşa de supărată.

- Păi.. Văd că nu ai chef de mine. Aşa că te cam las.

Şi sa-ntors să plece…

- Stai…

- Spune.

- Nimic…

- Mda. Nici nu mă aşteptam să-mi spui ceva. Mă mir cum de 2 minute nu m-ai trimis de aici încă.

- Plecai dacă te trimiteam?

- Probabil că nu.

- Sigur.

- Aşa.

- Totuşi.. De ce îţi pasă ţie Rareş?

- De ce nu? Eu asta nu înţeleg.

- Poate pentru că eşti tu, Rareş, tipu’ acela de care sunt îndrăgostite toate fetele?

- Asta nu înţelegeţi…

- Nu înţeleg? Şi mai exact ce ar fi de înţeles?

- Că nu-mi pasă V de toate alea leşinate după mine. Că ele mă dezgustă. Persoane fără personalitate.

- Pentru un tip drăguţ vorbeşti destul de Zen.

- Ce descoperire. Nu?

- Exact! Asta sigur îţi va da fanele pe spate.

- Dacă atitudinea ta nu le dă prima dată.

- Ce nu-i OK cu mine?

- Şă zicem că totul.

Ok, Rareş era genul de tip simpatic pentru care nu simţeam absolut nimic. Şie ra păcat, din vreme ce se dovedea un tip isteţ, asta să nu mai punem la socoteală faptul că arăta şi al naibii de bine. Şi chiar nu era arogant, nesimţit sau posesiv.

- Deci înfăţişarea mea e chiar aşa de monstruasă?

- Monstruasă? E letală V! Dacă ţi-ai vedea corpul ţi-ai da seama cât de ucigătoare eşti.

- Şi tu cum de nu şeti mort deja?

- Hei, eu am scut în cazul frumuseţii letale. Aş putea privi asta ore în şir, poate şi saliva, dar nu aş muri. În schimb alţii da.

- Alţii? Ca şi…

Dar nu am apucat să-mi termin întrebarea că se auzi acea voce extrem de cunoscută, undeva în spatele nostru:

- Cineva ca mine!

Testamentele inserarii

Nu ştiu câţi aţi citit acea carte a lui Dumitru Mălin - Testamentele Înserării.

OK, nici eu nu am terminat-o, dar în ea am găsit câteva versuri foarte foarte mişto.

1.Şi să te duci în casa ei amară,

Undeva pe-un ţărm necunoscut,

Să uiţi ce anotimp mai e pe-afară,

Ce alte iubiri ai mai avut....

2.Iar dragostea-i în vis

Şi visul nu-i

L-am scris pe foi

Trimise

Nimănui.

3.Din ce în ce mai înţelept să-ţi spui

Că nu-i nimic, clepsidra-i încă vie,

Dar ochii, mersul sau surâsul cui

Mai pot să-ţi dea vre-o flacără şi ţie?

4.Am planuri mari, vreau să zidesc un cer

Deasupra unor stele ce n-au casă...

5.Că-i plină strada de surâsuri rare,

De coapse răzvrătite şi haihui;

Picioare, doamne, împărăteşti picioare,

Dar ochii mei-s atât de-ai nimănui...

Cam atât am găsit până acum... Oricum mai am până termin cartea.

Dacă mai găsesc versuri ''perfecte'', mai postez.

Martie...

Ieri cică a fost baba mea.. Mă rog.. Adică m-am dus la şcoală şi când ne-a întrebat diriga când ne va fi sau ne-a fost baba, fără a mai sta pe gânduri am răsrpuns scurt: Azi!

Şi numa' bine că s-a schimbat vremea exact ca şi starea mea de spirit. Dintr-o extremă într-alta.

La început era soare, bine.. Două minute mai târziu.. Ningea!

Şi aşa a ţinut-o toată ziua. De la soare la ninsoare. Adică ninsoare.. Fulguia două minute ca mai apoi să fie soare.

Şi erau momente în care bătea un vânt...

Da'... Ciudată babă. Ciudată zi.

Şi cea mai naşpa fază e că aseară, in Lost, a murit Boone [Ian Somerhalder]. DA! Tragedie! Pen' că el era aşa de hot şi avea privirea aia... Dar totuşi..

Ah! Azi vreau să văd continuarea... Mişto serial. Mişto actori!

Oricum, azi e 8 martie şi n-am primit decât o floare şi vreo 2 urări pe mess. Nu mă plâng, e chiar bine. Dar am mai primit de la mine şi două sticle d'alea mari de Tedi şi una de Fanta Madness.

E 8 martie şi am dreptul să beau cât Tedi vreau.. Că doar e şi ziua mea.

p.s. E Tedi cu morcov, măr şi portocală...

Şi pe spate la ambalaju' ăla de hârtie am găsit două jocuri mişto rău de tot!

Ah! Azi am trăit cea mai naşpa fază.

Eram cu Andreea în faţă la Unirea şi mă tot uitam la florile de-acol, intenţionând să-i cumpăr ceva lu' mami.

Mă uit ce mă uit la flori şi când mă întorc spre Deea, o văt îndepărtându-se destul de repede, moment în care încremenesc.

Mă întorc în faţă şi aud o voce feminină întrebând: Cum v-aţi petrecut ziua de 8 martie?

Gândindu-mă că poate am noroc şi se referă la persoana din stânga mea, care nu era nici în stânga nici în dreapta, mă întorc şi văd o femeie brunetă cu un microfon în mână, iar mâna întinsă la max spre mine. Lângă ea un tip cu o cameră de filmat. Pe moment n-am ştiut cum să reacţionez, aşa că bănuiesc [,] că am făcut cea mai naşpa mutră de i'am şi speriat p-ăia doi, dar după asta m-am reîntors la flori. M-am uitat iar spre Deea şi, după ce am mai făcut odată faza cu mutra spre ăia doi, am plecat după Deea strigând-o.

Penibil moment, sincer.

Şi nu că mi-ar fi fost mie ruşine să le zic la ăia nu ştiu ce, ci mai degrabă am reacţionat aşa pen'că o văzusem pe Deea foarte panicată.

ORicum.. Naşpa fază.

Acum stau în casă şi belesc ochii la ''Lost'', aşteptându-i pe ai mei părinţi să-mi aducă Crispy.

Quote

I never told. I never screamed. I never healed. A different night. A different place. A different girl.

Don`t forget

Azi, iubi mi`a facut cel mai misto cadou!

iubi, multumesc mult!

Si nu uita, tu vei fi mereu o prioritate, indiferent ce se intampla!

p.s.: traiasca Crispy, cartofii prajiti si cornu` cu ciocolata invelit in ciocolata. Si ciocolata! Si noi, CLAR!

Si sa ne intrebe in continuare lumea daca suntem surori!

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [24]

Speram că vor mai trece cel puţin 5 minute până să-şi dea seama că nu luasem telefonul Amaliei si că, defapt eu o sunasem pe Amalia doar ca să scap.

Nu era vorba că nu-mi plăcea Bob. Îmi plăcea chiar foarte mult.. Dar era prea.. Drăgălaş. Grijuliu.

Făcea ce voiam eu.. Şi mă cam plictisea.

În spatele cabanei era o potecă micuţă, care ducea spre pădure.

Ce-i drept îmi era puţin frică să merg pe acolo, cu toate că era abia ora 5.

Dar locul ăla îmi amintea de-o junglă.

Cu toate astea, am continuat să merg înainte pe potecuţă, fără să privesc înapoi. Priveam doar înainte, deoarece în jur erau doar copaci. Copaci şi nimic altceva.... Nici măcar altă cabană prin zonă. Doar copacii.

Şi totuşi, continuam să merg..

Acum era momentul să-mi fac ordine în gânduri... Ce voiam defapt?

Nu îl vreau pe Bob.. El e prea bun pentru mine. Bob nu merită. Dar.. Ah!

După vreo 20 de minute de mers, am văzut o chestie interesantă.

Pe una dintre crengile unui copac bătrân erau prinse două lanţuri care jos erau unite de un cauciuc. Era o hintă. O hintă ascunsă de privirile tuturor oamenilor, una care, dacă nu mă zgâriam la picior şi nu-mi întorceam capul să văd ce e împrejur nici nu o observam.

Hinta aceea îmi amintea de... De când aveam vreo 3 ani şi mergeam la bunici în fiecare vacanţă. Aveam acolo o hintă ca şi asta, prinsă de nucul bătrân al bunicilor. Nucul acela care arăta la fel de când îl ştiam. Şi ce mai nuc.... Lângă nucul acela visasem prima dată la un tip, nucul acela fusese acolo când m-a certat mama pentru prima dată... Nucul acela fusese cel după care mă ascunsesem vara trecută când fusesem cu prietenii la furat de cireşe şi cel de la care furasem cireşe ne-a văzut. Şi a început să fugă după noi... Am avut aşa un noroc că am scăpat toţi... Nucul acela ne-a ascuns pe mine şi una dintre prietene mele de la bunici de bătrânul acela cu cireşele. Tot amintire de la nucul acela aveam o cicatrice de toată frumuseţea pe picior de când aveam vreo şapte ani şă cumva-cumva m-am căţărat în el. Dar de coborât... Mai greu. A trebuit săsar. Ş-am sărit. Dar am căzut şi m-am lovit destul de rău. Tot lângă nucul acela mi-am îngropat şi broaştele ţestoase.. Săracele broaşte.. Fraiera de mine. Cât am plâns pentru ele... LE făcusem mormânt, nu alta. Chiar şi cruce din scobitori. Eram mică şi fraieră atunci. Tot lângă nuc era îngropat şi hamsterul. Micuţul meu hamster. După ce murise săpasem o groapă de vreo 50 de centimetri şi destul de lată, astfel încât a încăput în ea rumeguşul în care stătea hamsterul, cu tot cu el....

Mi-am aprins o ţigară. Trecuse vre-o oră de când eram aici. Hinta asta mă liniştea.. Şi era aşa de bine.. Soarele se pregătea să apună.. Era totul aşa de minunat.. Şi aici mă simţea liberă. Nimănui nu-i trecea prin cap că aş putea fi aici. Nimeni nu avea să observe că lipsesc. Posibil Bob. Sau posibil toţi. Oricum.. Cui îi păsa? Vor putea ei să-mi ţină predici când mă întorceam. Acum era timpul meu. Acum aveam de gând să mă relaxez.. Gata cu Bob, la Chris şi Aly nici nu mă mai gândeam... Cui îi mai păsa de ei? Mie nu! Chiar nu mă mai interesa de nimeni.. Nimeni şi nimic. Acum eram eu! Eu pe primul loc. Şi la urma urmelor, meritam chestia cu Chris. Şi eu am fost cu Bob. Dar mai conta? Gata Viv! Nu te mai gândi la nimic. Gândeşte-te la tine. La păpucii aceia pe care vrei să-i cumprei de vreo două săptămâni. Bun! Luni o să-mi fac timp şi de cumpărături. Luni îmi voi cumpăra acei păpuci. Luni... Dar.. N-am chef de nimic. Luni vreau să doooorm! Atât!

Luni vreau să fiu invizibilă.. Ca în melodia aia.. Azi nu! O să-mi pun ochelarii la ochi.. Că dacă nu mă vede nime.. Eu pot să văd pe oricine.. Vreau puţin timp pentru mine.. Eu şi cu mine şi....

-Vivian!?

Money? No, thanks!

Eu tot nu îi înţeleg p'ăia care pentru bani ar face orice. Şi-ar trăda prietenii şi ar sta să le scoată ochii unora pentru nişte bani.

Sau p'ăia care imediat, dacă unu are bani, e calumea şi merită să'i fi prieten. Da' dacă n'are bani, nici nu e băgat în seamă.

Hai fraţilor că sunteţi deja obsedaţi de bani.

Sau fetele alea care stau cu unu numa pen' că ăla le plăteşte lot tot. Eu una în locu' lor m'aş simţi ca o curvă. Şi ăsta'i unu din motivele pen'care nu'mi place ca ''gagicu'' să plătească. Mă simt penibil. Mă simt jalnic. Naşpa rău de tot. Da' poate unele se simt bine. Le place.

Eu mereu am preferat să fiu independentă, cu banii mei ş'atât.

Adică... Banii alor mei. Dar să fie a lor şi nu a lu' nuş'ce ''gagic'' care se'oferă să plătească pen'că.. Are bani. OK, e un gest drăguţ. Da' lasă'mă frate. Nu tre să îmi plăteşti tu mie nimic. Nu'mi eşti dator.

Dar tot există persoane pe interes care la greu îţi arată curu'.

Sincer, mai bine cu prietenii, cu 2 lei în buzunar şi mereu cu zâmbetul pe buze decât cu prieteni plini de bani care nu ştiu decât să fută banii degeaba şi.. cam atât.

Am văzut persoane obsedate de bani, persoane care fără bani parcă nu ştiu să se distreze. Fără bani nu ies din casă pen'că n-au ce face. Fără bani nu ies nici măcar la plimbare.

Hai lasă-mă frate.. Că dacă tot e de distracţie mă distrez şi fără un leu în buzunar. Nu-mi zi tu mie că fără bani nu există distracţie. Că nu te cred. Pur şi simplu nu cred asta.

Şi totuşi...

Why is everybody so obsessed?

Money can't buy us happiness!

Voi chiar nu v-aţi prins că nu totul se cumpără?

M-am săturat de toate curvele care stau la coadă pentru bani. Şi de toţi ''jmekerii'' cu bani.

Pentru mine voi sunteţi ZERO!

Şi n-aveţi decât să mă urâţi acum. Mi se rupe de voi şi banii voştri.

Că oricum din 10 prieteni... 4 sunt pe interes, 2 te bârfesc de se rup, 3 sunt doar de vremuri bune şi unu e ăla adevărat.

Aşa că prefer să nu mă agreeaţi pentru ceea ce sunt decât să mă pupaţi în cur pentru altceva.

Bal

Vineri e Balul Balurilor!

Ce să zic.. Am emoţii, bine'nţeles. Dar sper că, la fel ca şi la balul bobocilor, emoţiile se vor risipi odată cu primul pas pe scenă.

Suntem 15 perechi. De data asta nu va fi o singură câştigătoare. Vor fi 15. Toate vom câştiga ceva. Experienţă, distracţie, prieteni şi, cine ştie, un premiu. Dar numai una va pleca acasă cu tiara.

Ce să zic....

Succes tuturor şi, la fel ca în celălalt post, FIE CA CEA MAI BUNĂ SĂ CÂŞTIGE!

Mai bună...

Nu neapărat. Cea care merită cel mai mult.

& Have fun!!!