Something.....

Stau şi beau dintr`o sticlă de apă la jumate aşteptând să apară noul episod din RObotzi. Între timp căutam în playlist-u de pe youtube (thank god că există aşa ceva - şi youtube'u şi playlistu' care ţi'l poţi face acolo- ) nişte melodii mai dragi. Am dat aşa de draga ''Welcome to my life''(de la Simple Plan) şi ''Heaven can wait''(asta'i by We the Kings) dar şi de ''I'm just a kid''(tot Simple Plan) sau ''You give love a bad name''(de la Bon Jovi). Că veni vorba, tare-mi pare rău că n-ajung la Bon Jovi.. Dar, pe altă parte, o să fiu în Austria cu cerce, cu fetele şi cu băieţii şi ''o să ne cumpărăm ochelari de soare Ray Ban Wayfarer, găleţi de crispy strips de la KFC(!!) şi o să ne îndopăm cu cafea direct de la Starbucks. Cam ăsta e planul pe vara asta în Austria, pe lângă distracţia din camp. Şi va fi distracţie pen-că nu e camp fără.

Vreau, deasemenea să câââânt.. Sau să lălăi versurile cântecelor ce le cântă ceilalţi la chitară.

Gata, nu mai scriu că mi-e lene...

vă pup şi grijă de voi.

Life's not fair!!

Nu ştiu câţi aşi păţit-o, dar mie mi s-a întâmplat de o grămadă de ori. Şi aşa mi-am dat seama: Life's not fair!!

Why?? Because she has a warped sense of humor. Şi asta mă omoară cu fiecare clipă care trece, încet, încet.

Dar cui îi pasă? Păi faza e că nu numai mie îmi face asta, că ne-o face tuturor. Sau, mă rog, unora... Minoritate, majoritate.. Unora.

Faza naşpa e că din decembrie tânjesc după un micuţ vis. De atunci nu mă pot trezi din acea amnezie numită ''îndrăgosteală''. Băi, nu pot zice că iubesc, pen' că încă nu ştiu cum e cu el. Dar nici nu pot zice că nu-mi pasă, pen' că aş minţi.

Da, ştiu, am ceva cu ''pen' că''. Şi? Oricum, înapoi la subiect.

De atunci nopţile nu adorm, visez mult prea mult şi, uneori, îmi imaginez fel şi fel de scenarii care nu prea dau spre SF-uri dintr-un punct de vedere, pen' că se poate tot ce-mi imaginez eu. Doar că dă spre SF în sensu' că aşa ceva nu o să se întâmple cam.. Niciodată. Sau, mă rog. Mie nu o să mă se întâmple niciodată.

Dar eu mă înţeleg relativ bine cu ideea asta. Adică na.. Cum am reuşit să supravieţuiesc doar cu imaginaţia asta a mea de atunci până acum, o să rezist la fel şi în continuare.

O să cam scriu ceea ce îmi imaginez aici, pe bloguleţ, sau na.. Mă rog.. Obiţnuiam să scriu asta în poveste. Doar că.. Ultima parte a poveştii a fost inspirată din noiembrie.. Şi suntem în mai. De atunci s-au schimbat atât de multe lucruri încât nu ştiu cum să le mai bag în poveste.

Nu înţelegeţi greşit, povestea nu e viaţa mea de zi cu zi, dar sunt părţi mai mari, inspirate din viaţa mea, unde am pus părţi mai mici, inventate de mine, detalii ieşite din mintea mea (bolnavă pentru unii).

Şi iar deviem de la subiect..

Sunt îndrăgostită de nu mai pot, recunosc, de un tip care nici măcar nu cred că ştie că exist. Mă rog, defapt, ne ştim de mici copii, dar am uitat asta în timp. Pe bune, pe vremea când eram ''noi în miniatură'' chiar ne cunoşteam, ne ştiam bine. Acum însă, au trecut cam vreo 10 ani de atunci, iar faza cu cunoscutul am aflat-o de la o persoană în care am încredere deplină, o persoană care ştie cu certitudine că vorbeam cu el acum vreo 10 ani şi poate chiar mai bine, iar chestia asta am aflat-o din întâmplare când ea îmi punea veşnica întrebare: ''Şi ia zi, ţi-ai găsit vre-un gagic? Sau un iubit, ceva? '' Iar răspunsul meu, dpă momentul în care am roşit şi mi-am mutat privirea în pământ ceva de genul ''Nu chiar, adică el nu are habar de existenţa mea pe această planetă, atât că m-a văzut, şi poate nici nu s-a uitat defapt la mine, dar era aşa de drăguţ de-ţi stătea inima-n loc când îl vedeai. Şi-l mai cheamă şi X. Şi din câte am auzit, e liniştit, cuminte şi foarte OK. Ah da. Şi e mai mare ca mine cu un an.. Sau cam aşa.''

Atunci, mama a început să râdă zicând ''Doar nu e X cel pe care-l şti de mică!'' Bine-nţeles, a urmat un ''Nuuu!!!!'' din partea mea, urmat de câteva clipe de tăcere, după care am întrebat-o ''Poftim?''... ''Da, X, mai mare ca tine, nu cel cu care-ţi petreci tu verile la mare, dar tot aşa îl cheamă''.

Am dezbătut cu mama subiectul ''X'' ajungând la concluzia că era acelaşi EL pe care-l ştiam de mică, dar, de fapt, nu-l mai ştiam. Şi bănui că nici el pe mine. Oricum, încă visez, noapte de noapte, alt scenariu inventat de mine din seria ''SF-uri ce te ţin în viaţă'' cum eu şi el, nu neapărat împreună, dar măcar mergem împreună spre casă, ieşim la plimbare cu Jay, ieşim cu rolele, iarna ne dăm cu placa, mergem la cabană, la mare cu cortul, la munte cu cortul, îmi răspunde la telefon noaptea la 4-5 în timpul şcolii şi mă ţine de vorbă doar pentru că eu am un coşmar şi nu vreau să adorm la loc fără să i-l povestesc iar el mă ascultă, mă calmează şi îmi spune că îi este dor de mine, cu toate că nu suntem împreună, dar şi alte chestii.

Da, Mr X, chiar vreau să te văd cât mai curând, chiar nu pot dormi nopţi întregi doar pentru că nu vreau ca, atunci când adorm, tu să dispari din imaginaţia mea, nu vreau să te văd supărat şi nici cu altă fată.

___________________________________________________________

p.s. Mi-e dor de tine, mi-e dor de iarnă, mi-e dor de-o chitară, de-o plajă goală, mi-e dor de ploile de vară, de stelele căzătoare, de visele ce le-am pierdut pe drum, la fel ca stelele, de clasa aI-a, dar mai ales de ceva ce mi-am amintit de curând.. Serile de DIAFILM. Nu ştiu câţi aţi avut ocazia la aşa ceva, dar când eram mică, pur şi simplu iubeam diafilmele. De acolo ştiu de ''Ridichea cea uriaşă'', ba chiar îmi amintesc perfect imaginea în care toţitrăgeau de ridiche să iasă, ''Păcală'' ştiu sigur că l-am văzut de sute de ori, ''Capra cu 3 iezi'' mă făcea să-mi dea lacrimile când iezii erau mâncaţi de lup, iar ''Punguţa cu 2 bani'' era preferata mea. Mai erau şi alte poveşti, ştiu asta sigur, dar astea sunt cele ce îmi vin acum în minte.

Hummer`ul roz...

Era o zi de început de Decembrie. Se anunţa vreme destul de ok, şi foarte probabil să ningă. Mădă cu Andra nu făcuseră cumpărăturile de Crăciun.

-Mădăăăă! Trezeşte-te! incerca

Andra s'o trezească pe Mădă.

-Încă 5 minute mamă.. nu vreau la şcoală...

-Mădă! strigă Andra dintr'o dată.

-CEEEE? sări Mădă din par speriată.

-Ai promis că azi mergem să facem cumpărături pentru Crăciun...

-E dimineaţă...Devreme..

-Ce zici? E 3 jumate...

-Ceee? Stai că acum, un duş, mă spăl pe dinţi.. ăă... mă schimb şi gata...

dar Mădă era incurcată printre cearşafuri.

-Da! Asta după ce te ridici din pat.

-Dacă mă descâlcesc de aici....

-Lasă că te ajut eu să te.. ăă.. descâlceşti.

o oră mai târziu Mădă era gata de cumpărături, îmbrăcată cu o pereche de colanţi verzi, bocanci tot verzi şi o rochiţă croşetată roşie. Iar Andra era cu nişte super-botine cu tocuri cui, blugi skinny şi o cămaşă albă.

-Oau zâno! Ce e cu ţinuta asta aşa de.. ăă.. Aşa de wow!

-Păi cum mergem la cumpărături, cine ştie cu ce super-tip mă voi întâlni...

-Păi.. în orice caz eu îţi urez succes la cumpărături pe tocurile astea demenţiale...

-Mersi.

Şi îmbrăcate aşa fetele porniră spre Super-Hummer Care şi acesta era decorat cu fundiţe roşii şi verzi în jurul oglinzilor dar şi înăuntru, iar noul odorizant de maşină era cu miros de brad, ca fetele să simtă spiritul Crăciunului.

-Vai ce Hummer drăguţ avem! zise Mădă şi o îmbrăţişă pe Andra, după care fetele intrară în Hummer şi porniră spre primul oraş de pe listă: Timişoara...

Nici o problemă pentru Hummer. Într-o oră fetele erau în Timişoara, în faţa Mall-ului, cu câte un cola roz în mână.

-Aici începe defapt drumul... zise Mădă în timp ce intrau în Mall...

-Cadouri... Şi băieţi..

-Da...

-Hai la treabă...

Aşa, fetele noastre intrară în fiecare magazin de haine sau păpuci şi probau toate hainele şi păpucii, dar se uitau în acelaşi timp şi după cadouri pentru prietenii lor.

La ora 20:30 Mădă avea deja 5 plase pline cu haine, păpuci şi accesorii, în timp ce Andra doar 4. Şi tot nu'si găsise perechea favorită de cizmuliţe de iarnă fără toc...

-Lasă Andra, mâine mergem la Cluj, mai avem Sibiul, Oradea şi Bucureşti. Găsim noi ceva şi pentru tine.

-Abia aştept. Dacă tot nu am dat de băăă...

Dar în acea clipă, din neatenţie, Andra se împiedică. Dar acest lucru l'a făcut pe un tip drăguţ să o prindă înainte de a cădea.

-Eşti bine? întrebă tipul drăguţ.

-Ăă.. Da.. Mersi.. E ok...

-Ah da. Mă numesc Edy. Tu?

-Eu sunt.. Ăă.. Mă numesc..

-Andra. completă Mădă

-Da.. Andra.. zise într'un final şi ea.

-Drăguţ... afirmă Edy

-Eu mă duc să las plasele la maşină... îi întrerupse Mădă

În timp ce se îndrepta spre maşină, la colţ, Mădă ''se ciocni'' de un tip.

-Vezi pe unde mergi! îi reproşă Mădă

-Tu vorbeşti, Moş Crăciun?

-Auzi măi incultule, poate vrei o plasă d'asta după cap!

-Vezi că plasele alea afectează.

-Îţi afectez eu ţie creieru' dacă nu te dai din faţa mea.

-Nu vreau să mă dau. Şi ce o să faci?

-Auzi, hai lasă'mă că n'am chef dă mă cert cu tâmpiţii.

-Cine vorbeşte!

-Deşteptu' cedează primu'! îi răspunse Mădă tipului care, dacă te uitai puţin la el, era chiar drăguţ. După care îl ocoli, merse la maşină unde lăsă plasele.

''Tâmpit om'' îşi zise ea

''Îmi place..'' gândi el

După ce îşi lăsă plasele în maşină, Mădă plecă înapoi după Andra şi noul ei ''prieten''. Dar când ajunse acolo, îl văzu pe ''tâmpit'' că povesteşte cu Edy şi merse la Andra.

-Deci?

-E din Alba şi el! Şi ah da! Mergem la film la Edy acasă în seara asta. A spus că o să vină şi un prieten foarte bun de'a lui la el.

-Fetelor, el e Rareş, un prieten foarte bun de'al meu. Cel mai bun prieten chiar. zise Edy care tocmai atunci se întoarse spre ele.

Dar surpriză: Rareş era ''tâmpitul''.

-Andra! Îmi pare bine!

-Rareş!

-Dar poţi să îi zici tămpitul! completă Mădă
-Oh! Uite cine vorbeşte! Moş Crăciun.
-Să înţeleg că v'aţi cunoscut? îi întrebară Andra şi Edy în acelaşi timp
-Din păcate da! confirmă Rareş.
-Şi ce păcat! continuă Mădă
-Păi îmi pare rău că vă întrerup discuţia amoroasă, dar ce'ar fi să plecăm. Doar la 02:00 tre' să fim prezenţi la Edy la film.
-Mda.. Hai Andra.. Avem ceva mai bun de făcut.
-Da! Ne vedem la Edy le zise Rareş.
Dar Mădă nu îl băgă în seamă, crezând că doar glumeşte.

-Hai Andra, Pune'ţi centura că plecăm!
-Ok Mădă!
Ş'aşa plecară, dar Mădă încă se gândea la cât de drăguţ era Rareş şi dacă chiar avea să'l vadă diseară la film. Iar în timpul ăsta Andra se gândea la Edy şi la cum ajunsese să îl cunoască.

-Însfârşit acasă! exclamară cele două prietene când ajunseseră acasă.
După ce ajunseră în casă, în timp ce Mădă făcea duş, Andra proba tot felul de haine. Într'un final se hotărî să-şi ia nişte blugi negri, o bluziţă mov şi nişte ugg-s mov. După ce făcu şi Andra duş, Mădă alese pentru ea nişte colanţi gri, o bluză mai lungă verde închis şi bocanci la fel de verzi.

-Mă aşteaptă o noapte de vis! se entuziasmă Andra

-Sper să fie la fel şi pentru mine! mormăi Mădă

-Hai să mergem!

-Haide!

Ş-aşa plecară fetele la Edy... 20 de minute mai târziu erau în faţa uşii....

-Intraţi! Hey scumpo! Salut Mădă! le întâmpină Edy

-Dragule!

-Edy!

-Salut Moş Crăciun! Chiar speram că nu o să vii!

-Tâmpitule! La fel de drăguţ şi grijuliu ca întotdeauna!

-Ăă apropo. Salut Andra!

-Bună Rareş!

-Haideţi înăuntru. Să spuneţi şi voi un film.. le invită Edy

-Silent Hill! propuse Andra

-Deşi l-am văzut, m-aş mai uita la el de 1000 de ori... spuse Mădă visătoare

-Eu de 1001! zise Rareş

-Mie-mi convine. zise într-un final şi Edy

Ş-aşa ajunseră să se uite la Silent Hill.

Mădă se aşeză pe pat în colţ, iar lângă ea se puse chiar Rareş. Edy şi Andra erau pe canapea, îmbrăţişaţi, aşteptând să pornească filmul. Dar era clar că niciunul din ei nu avea să urmărească filmul. Cu toţii se gândeau la altceva.

Andra şi Edy se sărutau de zor. Andra stătea în braţele lui Edy iar el o ţinea aşa delicat încât zici că i-ar fi fost frică să nu se spargă... Şi-ntradevăr.. Andra era aşa delicată...

În acest timp Mădă şi Rareş se prefăceau atenţi la film, când defapt se gândeau la ei. Se gândeau la cum le-ar sta împreună şi din când în când se mai uitau pe furiş unul la celălalt. Dar niciunul din ei nu ştia asta. Mădă o ţinea pe a ei, cum că nu îl suportă. Iar el la fel. Ziceau că nu se suportă.

Când se termină filmul, Edy propuse ceva:

-Ce-ar fi să ieşim afară puţin?

-Bună idee scumpule! afirmă Andra

-Cum vreţi... ziseră în acelaşi timp Mădă şi Rareş

Şi uite aşa, la ora 5 dimineaţa, cei 4 se plimbau pe bulevard. Bine-nţeles că Andra şi Edy se ţineau de mână. Iar Mădă şi Rareş mergeau aşa, la o distanţă mică unul de celălalt.

-Băi voi aţi văzut ce bine v-ar sta împreună?? întrebă Andra

-Ce? Mie cu ăsta? întrebă nedumerită Mădă

-Aha... afirmă Edy

-Cu Moş Crăciun? Ah! Niciodată! negă Rareş

-Auzi măi cretinule! Eu nu sunt Moş Crăciun! îi răspunse Mădă lui Rareş întorcându-se spre el.

-Cretin? Te uiţi în oglindă vreodată?

-Mai des decât crezi!

-Şi nu se sparge? La cât eşti de simpatică...

Acum distanţa dintre cei doi se tot micşora. Până ce Mădă şi Rareş ajunseră să stea lipiţi unul de celălalt, între feţele lor rămânând doar vreo 4 centimetri.

-Eu simpatică? Păi sunt simpatică! Nu ca tine! Şarpe plin de venin ce eşti! iar în acel moment Mădă îl prinse pe Rareş de hanorac

-Zise cea mai simpatică fată care nu ar răni nici o muscă? Sau ce! după ce zise acestea, Rareş îşi puse mâinile pe talia ei

-Păi poţi să şti! Fraiere!

-Fraier-o!

Şi atunci se întâmplă miracolul: Cei doi se sărutară.

Iar cu două secunde după ce se sărutară cei doi, Andra şi Edy, care până acum râseră de ei, se sărutară şi ei.

Ş-anceput să ningă... Prima ninsoare din acel an... Şi era aşa perfect pentru cele două prietene...

Confesiuni. 100

100.. De ce 100? D'asta:
Citeam azi blogu' unei prietene ş'am văzut asta. E o provocare... 100 de chestii despre.. mine.
M'a provocat şi ea pe mine, aşa cum vă provoc eu pe voi. Ia să vedem. 100 de lucruri despre voi?
Hai să nu mă mai lungesc.
Încep..

1. Mă cheamă Mădă şi îmi place numele ăsta. Da' Ştrumf mi se potriveşte din multe alte puncte de vedere.
2. Nu am mai mult de 1.60 m da' io mă simt bine în pielea mea.
3. Visez de multe ori cu ochii deschişi la ''Ce'ar fi fost dacă'' da' mă trezesc la realitate şi încep să râd, că mai bine mă gândesc la ''ce va fi dacă''.
4. Visez cu ochii deschişi la un EL la care ştiu ca n'am şanse. Cred. Da' nici nu încerc nimic.
5. Îmi iubesc prietenii mult de tot.
6. Îmi place să scriu poveşti d'alea visate de mine cu ''ce ar fi fost dacă...''
7. Sunt optimistă de multe ori şi ambiţioasă. Da' când vine vorba de EL, speranţele mor primele.
8. Citesc mult. Da' numa' cărţi SF.
9. Plâng uşor de tot.
10. Supărarea'mi trece cel mai repede, urmată de o stare ''fresh'' în care râd.
11. Dau o a doua şansă cam întotdeauna.
12. Sunt de principiul că dacă vrei ceva şi eşti în stare să muţi munţi pentru asta, îl vei obţine. Numa' că asta doar atunci când nu e vorba de dragoste sau alte chestii sentimentale.
13. Am puţine citate preferate, da' după care mă ghidez zilnic. Un exemplu ''I'm my own heroine''.
14. Am învăţat să mă întreb în fiecare seară înainte de culcare: Ce ai făcut azi pentru a realiza visul tău, libertatea ta?[-B.M.] Şi e drept ce'a zis.
15. Odată, când eram mică, mi'am îndesat bucăţi mici de burete în nas şi n'am mai putut să'l scot. Şi să nu uit: Aveam vreo 6 ani când mama'mi adusese din un şampon de căpşuni, pentru copii. Şi mie nu'mi plăcea cum miroase. Şi până se dusese ea să aducă prosoape, eu am golit şamponul in WC. Şi am tras apa. Iar când am văzut ce spuă s'a făcut, am luat o jucărie de pluş şi am început s'o spăl acolo, în spuma făcută de şampon în WC.
16. Deşi de mică mi'a plăcut apa, abia pe la 7 ani am învăţat să inot.
17. Încă nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum, deşi câteodată mă întreb ''ce ar fi fost dacă..''
18. Nu ascult un sigur gen de muzică, ci tot ceea ce'mi pică bine la stările de spirit din diferitele momente.
19. M'am uitat şi încă mă uit la desene animate. De la alea de pe Disney Channel, până la alea ce erau mai demult pe Jetix/Fox Kids.
20. Nu obişnuiesc să ascult manele, da' la un partz sau ceva, dacă e să fie, nu mă isterizez şi nici nu stau bosumflată, ci mă comport ca la celelalte melodii. Deşi, dacă ar fi după mine, nu aş pune.
21. În vară m]am dat pe o bicicletă d'aia cu 4 locuri, împreună cu Iutzu, Dragoş şi Dany. Şi când a venit rândul meu să conduc, înainte să urcăm pe pod, am luat'o la dreapta şi m'am băgat într'o tufă de trandafiri. Şi atunci Dragoş, Iutzu şi Dany au sărit de pe bicicletă. Că bicicleta continua să meargă in jos, spre lac. Da' până la urmă am găsit frâna [care, apropo, era chiar în spatele volanului, şi eu o căutam undeva jos, ca la maşină] şi am pus frână după ce am distrus tufa de trandafiri şi m'am ales cu vreo 2 julituri de toată frumuseţea pe picioare. De'atunci ăştia nu m'au mai lăsat să condus bicicleta aia[că tura mea de condus era de 30 min din care eu am condus vreo 4-5] şi cum a condus Dragoş, nu am mai luat'o pe ''aleea interzisă'' care era o alee ca alea din filmele de groază, micuţă şi cu copaci pe ambele părţi, şi nu era luminată. Şi aia o fost seara când ei 3 mi'or promis că nu se urcă cu mine în maşină dacă e să'mi iau carnetul şi conduc eu.
22. Iubesc marea, plaja cu nisipul său fierbinte şi soarele care mă arde..
23. Îmi place să'mi petrec timpul cu cercetaşii. Şi să merg cu ei în camp'uri.
24. Nu îmi place să le zic oamenilor chestii gen:sunt aşa aşa şi aşa. Îi las pe ei să îşi facă propria lor părere.
25. Iubesc desenul, pictura şi muzica.
26. Şi să scriu versuri. Am un caiet în care îmi scriu versurile ce le compun din diferite motive şi stări de spirit.
27. Visez să fiu o arhitectă de succes şi d'aia fac ''pe dracu'n patru'' numa ca să reuşesc.
28. Nu vreau să risipesc nici o secundă din anii ăştia de liceu.
29. Când sunt indecisă, mă bazez pe intuiţie chiar dacă uneori nu e bine.
30. Nu ştiu să invit un băiat în oraş. Niciodată n'am invitat niciunde un tip de care mi'a plăcut. D'aia sper ca EL să se prindă şi să acţioneze în vre'un fel.
31. Îmi place să scriu SMS'uri da' şi să vorbesc la telefon. Deşi în faţa tuturor rămâne vorbitul live. Adică aşa faţă în faţă.
32. Nu pot zice că am iubit pe cineva. Da' de îndrăgostit, m'am îndrăgostit şi eu. De 2 ori. Atât.
33. Mănânc ciocolată foarte des.
34. Îmi place extraordinar de mult să port tocuri, deşi foarte rar încalţ pantofi, sandale sau cizme cu toc.
35. Am învăţat acum ceva timp, puţin timp oricum, că dreptatea mi'o fac io. Şi vorba lu' G.W. ''Trec peste tine dacă nu am încotro''.
36. Nu mi'aş trăda niciodată prietenii. Şi niciodată nu am zis/n'o să zic vr'un secret pe care mi l'a zis cineva, cu toate că nu mă mai înţeleg bine cu acea persoană.
37. Am multe defecte. Da' poate pentru unii unele defecte se iau ca şi calităţi.
38. Joc bine tratru. Şi asta la modu' că mă pot preface că n'am nimic, chiar dacă îmi vine să zbier, să sparg, să distrug.
39. Iubesc să dansez. E unul din lucrurile care mă ţin în viaţă. Dansul îmi dă libertatea de a fi cum vreau. Cum sunt. Mă lasă să mă exprim fără cenzură.
40. Îmi place şi să cânt, deşi n'am voce. Cânt în casă cuo perie în loc de microfon. Şi cânt mult.
41. Am un caiet care poate fi numit lejer jurnal, că nu îl arăt nimănui, ci îl ţin ascuns. În el scriu toate chestiile mai interesante ce mi se întâmplă. Şi acolo sunt trecute în detaliu, din punctul meu de vedere, toate campurile sau ieşirile cu cercetaşii.
42. Mă bazez mai mult pe instincte şi acţionez impulsiv. Recunosc, sunt imprudentă.
43. Pe banca mea mi'am notat link'ul blogului, mi'am scris numele, câteva dintre melodiile care îmi plac intr'un mod mai deosebit, M-uri[de la Mădă], apare şi Th' strumf, Mdh-uri[tot de la Mădă], parcă aveam şi fbk'u, hi5'u şi twitteru'.
44. Şi pe scaun am gravat cu un cui un ''M'' destul de mare în colţu' stâng.
45. Sunt stângace. Adică scriu, mănânc, amestec, .. cu stânga.
46. Mă îmbrac aşa cum mă simt eu bine.
47. Niciodată nu m'am îmbrăcat ''la modă''. Ci pur şi simplu aşa cum mi'a venit pe moment.
48. Mereu am iubit aventura şi sporturile extreme. Poate tocmai d'aia prefer să mă dau cu placa şi nu cu schiurile. Şi mă fascinează ideea de Bungee Jumping. Aş încerca asta oricând.
49. Ăsta e număru' la care stau. Locuiesc la casă pe o stradă înfundată, o casă albă.. O curte cu doi câini.. şi aşa mai departe.
50. Când eram mică nu mă fascina ideea de a fi prinţesă. Eu voiam să fiu războinică. O războinică ne'nfricată care avea totuşi o coroniţă de prinţesă. Da' coroniţa o ţinea ca talisman.
51. Cand nu e, abia aştept sezonul clementinelor. Îmi plac la nebunie.
52. Nu mă uit la poze cu EL. Rar intru pe fbk'ul lui. Prefer să îl văd live.
53. Nu sunt genu' care să desenez inimioare în care să pun numele LUI, sau iniţiala mea + iniţiala lui. Mai bine numele meu, sau iniţiala mea.
54. Când desenez sau pictez, mă refugiez într'o lume în care visez.. O lumea a mea, una în care mă descopăr şi mă redescopăr cu fiecare atingere a foii de hârtie.
55. Sunt un om normal, cu calităţi speciale. Când iau pixul, creionul sau pensula în mână, umplu până la ultima foaie.
56. Nu am complexe. Cine mă vrea, să mă ia cum sunt. Cine nu, n'are decât. Nu o să mă schimb pentru nimeni şi nimic.
57. Am în spate multe nopţi nedormite, multe nopţi în care am plâns sau râs, multe nopţi mai bune sau mai rele, nopţile mele.. Nopţi pierdute.
58. Prefer noaptea. Întunericul. Misterul. Senzualitatea. Descoperirea.
59. Când eram mică, înainte să învăţ să inot, era să mă inec in piscină. Da' cineva, o mână, m'a tras la marginea piscinei de am reuşit să mă prind de margine. Da' atunci era alb. Totul era alb. Şi se vedeau razele soarelui în apă. Ah..Soarele de vară..
60. Mă fascinează ideea de moarte. De gânduri pierdute pentru veşnicie. De amintiri şi secrete pe care nu o să le mai afle nimeni.
61. Vreau o insulă într'un loc în care să fie cald mereu. Şi o casă pe plajă. O casă cu geamuri în loc de pereţi şi oglinzi pe tavan.
62. Îmi iubesc libertatea mai presus ca orice.
63. În locul unei băi în cada plină cu spumă, prefer un duş revigorant, cu un gel de duş cu miros fresh.
64. Nu'mi place să primesc flori sau cadouri de la băieţi. Mă face să mă simt ciudat.
65. Nu vreau să se termine anu' ăsta şcolar. Şi nu pentru că nu vreau vara. Sau că îmi place să mă strofoc cu învăţatu'. Sau că îmi prea place clasa a noua. Ce'i drept, îmi place a noua.. Da' nu vreau să se termine pentru că..Pentru că o să'mi fie dor de.. Nu cred că contează.
66. Când eram în clasa a şaptea am fost prima dată la un bal al bobocilor. Şi tot dintr'a saptea sunt eleva la Liceul de Muziă şi Arte Plastice. În generală eram la desen. Acum sunt la arhitectură. Şi recunosc, într'a şaptea uram pictura. Nu'mi plăcea să pictez nici într'a opta.
67. În clasa a noua am început să ''descopăr'' pictura şi ceea poţi exprima prin pictură. Avantajul în faţa desenului e cel că prin pictură poţi exprima nu doar ceea ce simţi. Ci şi ca sensibilitate.Feelingurile alea. Că pentru mine[pentru voi nu ştiu] un desen exprimă acelaşi lucru ca o pictură, doar că nu'ţi exprimă sensibilitatea. Adică modul în care desenezi poate spune despre tine cât de sensibilă eşti, da' o pictură te ''dezbracă'' să zic aşa. Te dă de gol. Că tu poţi desena ceva ce exprimă fericire când eşti trist. Da' când pui culorile, te dai de gol. Eu cel puţin aşa păţesc.
68. Mulţi aţi zice că am ce'mi doresc şi că astea îs mofturi. Da, am un acoperiş deasupra capului, confort şi mâncare. Da' mă simt goală. Goală pe dinăuntru. Da, la partea materială am tot ceea ce vreau. Şi am şi prieteni. Mulţi prieteni. Unii de încredere maximă, care ştiu ce cum şi când se petrece cu mine, iar alţii care sunt perfecţi pentru distracţie. Oricum, eu ţin la toţi.
69. Nu'mi place ploaia. Când plouă, mă simt fragilă. Atunci mă pot sparge cel mai uşor.
70. Mi'e frică de singurătate. Urăsc gândul de a rămâne fără vre'un prieten. Fără o persoană cu care să pot vorbi..
71. Îmi plac băieţii cu ochi de înger. Cum arată ochii de înger? Ca nişte ochi de înger..
72. Mereu am visat la o ''jumătate'' pentru mine. Şi nu am găsit'o. Şi m'am săturat s'o caut. Ştii.. Treburile alea cu Happy End nu's decât filme. Poveşti. Fantezii. Ş'aşa mi's murit mie speranţa şi cheful de căutare al ''jumătăţii mele'' care să fie ''numai a mea''.
73. Nime nu mă cunoaşte cu adevărat. Nimeni nu'mi cunoaşte modu' în care gândesc. Nime' nu ştie cât mă marchează ceva sau cât de rece mă lasă. Cât înseamnă un simplu ''salut'' de la cineva, sau o îmbrăţişare primită sau dată. Chiar şi cel sau cea mare mă cunoaşte cel mai bine, abia se apropie de jumătate. Sau nici acolo. Şi întrebarea ar fi dacă eu mă cunosc cu adevărat. Dacă îmi pasă cu adevărat. Dacă sunt lacrimi pure sau dintr'un carpiciu.
74. Nimeni nu are nici măcar habar cât sau ce înseamnă pentru mine atunci când iau pe cineva de mână.
75. Îmi place să'mi pun dorinţe la stelele căzătoare, cu toate că ştiu că nu se vor îndeplini.
76. Nu las pe nimeni să mă schimbe, să'mi schimbe stilul. Dar învăţ de la fiecare ceva, bun sau rău, ceva ce cred eu că e pentru mine.
77. Aş vrea să pot citi gândurile tuturor, mai puţin unei singure persoane. Şi nu aş vrea să le aflu părerea despre mine. Ci doar ceea ce i'ar face mai fericiţi. Şi asta ca să văd dacă sunt egoistă când mă gândesc la el numai pentru mine, sau e normal.
78. Îmi place să evadez din monotonia oraşului cu prietenii la sfârşit de săptămână undeva la munte sau la mare, sau oriunde putem fi doar noi, distracţia şi gănduri de pus în ordine.
79. Mi'ar plăcea să ies din corpul meu pentru o clipă şi să mă analizez din exterior. Să văd dacă aş avea aceeaşi părere bună despre mine.
80. Florile mele preferate sunt trandafirii roşii, sângerii, ghioceii şi cactuşii.
81. Nu am fost niciodată perfectă şi nici nu am ţinut să fiu. M'am îndrăgostit de imprefecţiunile mele, felul în care complic fiecare situaţie, dramatizez când nu e cazul, rămân calmă şi liniştită când totul îmi iese prost, nu îmi cer iertare, mă supăr uşor, iau cam totul în glumă atunci când chiar nu e cazul..
82. Am învăţat multe lucruri din ''ghinioanele'' pe care le'am avut. Da' mereu am ţinut să cred că ''data viitoare dacă fac la fel va ieşi bine''.
83. Din clasa a şaptea am aceeaşi atitudine uzată, acelaşi zâmbet jalnic, aceeaşi timiditate, dar şi aceeaşi pantofi de la dansuri. Care încă îmi sunt buni.
84. Deşi sunt conştientă că nu avem ''un destin scris'' şi nu există nici o ''jumătate'', că la un moment dat tot te plictiseşti şi de cel care crezi că îţi e jumătate, tot ţin să îmi repet că există. Şi că destinul pregăteşte tuturor ceva bun, după o ''perioadă de iarnă''. Că ''soarele răsare''.
85. Nu am aşteptat niciodată să primesc ceva gata, ''la pachet'', ci mereu am luptat, am încercat, am dres, am făcut, doar-doar să am ceea ce vreau. Da' asta nu înseamnă că am avut. De multe ori tot n'am avut. Da' eu eram ''high'' că am încercat. Măcar făcusem tot ceea ce se putea face.
86. Nu mi'au plăcut orele de sport în care trebuia să'mi dau rezistenţa, viteza, sau altele. Deşi îmi place să joc baschet, fotball, tennis, ping-pong; cu toate că nici una din astea nu ştiu să le joc bine, mie tot îmi place. Mă descurc destul de bine aş zice.
87. Întotdeauna am fost bună la sport când venea vorba să facem abdomene, podul, sau să ne dăm peste cap. Dar în schimb când vine vorba să sar la capră... Asta îmi aminteşte de o oră de sport din clasa a opta când trebuia să sărim la capră şi eu nu puteam să sar. Exact. Nu pot să sar la capră. Rămâneam mereu pe capră. Nu treceam mai departe. Îmi luam avânt, săream şi.. Rămâneam sus, pe capră. Şi peste toate astea, ne mai şi dădea note pe asta.
88. La ora 22 în general m'apucă pofta de ciocolată. Şi fac ce fac, şi mănânc ciocolată. Şi dup'aia până pe la 1-2 nu mai adorm.. Şi toată noaptea mă trezesc. Şi dimineaţa când tre' să merg la şcoală... Dorm.
89. Mereu am simţit respect faţă de Che. De când eram mică şi'i văzusem fotografia nu ştiu pe unde, am avut un sentiment de respect pentru el.
90. Nu sunt în stare să rănesc vre'un câine sau vre'o pisică.
91. Nu m'au impresionat niciodată banii. Poate doar puterea lor de a influenţa oamenii.
92. Nu am vre'un idol, şi nici nu mă declar fană a cuiva. Poate doar mă inspiră unele persoane. Da' nu îndeajns încăt sa'mi fie idoli.
93. Şi că tot vine vorba de confesiuni aici, mă spovedesc de 2 ori pe an: de Paşti şi Crăciun. Când mergem cu clasa. Şi da, sunt ortodoxă. Da' nu la modu' că toată ziua sunt în biserică. Da'cred in D'zeu şi mă spovedesc.
94. Aş vrea să vizitez Rusia şi lagărele de acolo, Golful Mexic, Bahamas, Caraibe,Hawaii şi Insulele Filipine.
95. Ş'aş mai vrea şi să văd cum e treaba cu Triunghiul Bermudelor. Şi cu Atlantida. Şi cu insula Paştelui. Şi probabil şi Marea Diavolului.
96. Mă atrag chestiile legate de voluntariat.
97. Am mers pe principiu: Să fiu eu nu e întotdeauna uşor. Da' merită. Merită să rămân la fel.
98. Îmi place să mă uit la filme ''siropoase'' da' nu m'aş da în lături nici de la un SAW.
99. Sunt de părere că în viaţa asta eu sunt modelul după care tre' să mă iau să'mi fie bine.
100. Nu mi'aş da la schimb nici o amintire, nici o secundă, nici o clipă. Pentru că toate sunt părţi din mine. Toate mă definesc. De la ură la iubire şi indiferenţă. De la momente de gelozie, la momente de infantilitate şi maturitate. Pentru că aşa sunt eu. Aşa mă simt eu. Aşa simt eu. Cu toate că unele sentimente nu ştiu să le arăt, altele nu ştiu să le ascund, altele le ascud intenţionat, sau le scot la iveală când vreau, când trebuie sau când nu trebuie, când sunt orgolioasă şi când las de la mine, asta sunt eu.

Deci? Mă iei şi aşa? Că nu mă pot repara.. Nu sunt service'uri speciale să mă repate pe mine. Am piese lipsă şi piese în exces. Şi cu toate astea, nu sunt un robot. Sunt umană.

Ş'aşa mi'am scos masca în faţa voastră...