How high you dream

Şi m-a-ntrebat din senin:

-How high you dream?

-Destul.. I-am răspuns privind în jos, spre florile de pe marginea aleii...

-Păi asta doar tu o şti...-Eşti chiar sigură?

-Da! Lasă-mă! M-am săturat! La ce bun dacă visez prea mult?

Mă săturasem de întrebările lui ce mi se păreau aiurea. Unde voia să ajungă? Din păcate n-aveam azi nimic de făcut decât să stau cu el toată ziua şi să-i suport întrebările...

-Şi spune-mi.. Ai fost vre-o dată îndrăgostită?

-Da' ce te interesează?

-Hai, spune-mi...

-Nu vreau!

-Deci da!

-Treaba mea!

-Şi nu s-a terminat bine?

-Ba da!

-Deci ai fost îndrăgostită!

-Hai lasă-mă cu dragostea.. E aiurea!

-Dar măcar ai făcut ceva ca să fi cu cel de care-ţi plăcea?

-Ce rost are?

-Deci nu.

-Deci nu mai pune întrebări idioate de la care sco

ţi concluzii tâmpite!

-Mă fac că nu te-am auzit şi continui să trag concluzia asta din cauza reacţiei tale.

-Iar eu, dacă te loveşte o maşină sau ceva, mă prefac că nu observ.

-Tu pierzi!

-Poftim?

-Hei! te-ai dat vre-o dată în carusel?

-Pff ce tâmpenie! Normal! Orice copil se dă măcar odată! Iar eu sunt una din cei ce s-au dat vară de vară, la mare.

-Atunci, te ţine să ne dăm?

-Normal! Da' nu înţeleg de ce.

-Bine-nţeles că nu! Că doar la tine totul trebuie să aibă logică! De ce să ai fluturaşi în stomac? De ce simţi că zbori...

-Nu sunt aşa.. Doar că nu mai am 5 ani să mă dau în aşa ceva...

-Haide! Va fi frumos, îţi promit!

Şi aşa m-a convins să mă dau în carusel. Pentru prima dată de când îl cunoşteam, mă convinsese să fac ceva.

-Sincer, acum aştept să mă strângi de gât când coborâm...

-Din cauza întrebărilor? Mă mai gîndesc..

-Nu! Din cauza a primului lucri pe care te-am convins să-l faci!

-E o senzaţie ciudată... Îmi cam place.. Dar nu înţeleg...

-Nu trebuie. Doar simte-te bine!