Amintiri...

Câteodată-s mai melancolică, altădată nu. Acum ascult tot felul de melodii ce-mi amintesc de campurile în care am fost până acum şi de oamenii de acolo.

Mi se face dor, din ce în ce mai dor, dar mi-e şi somn.

Nu mai scriu, vă las cu melodia care sper să vă placă şi ne-auzim data viitoare...

Pân-atunci, grijă de voi şi cât mai multe amintiri.

Fraţilor, asta nu e vară!

''Fraţilor, asta nu e vară! Fraţilor, asta nu e vară! Fraţilor, asta nu e vară!'' strigă o voce în capu' meu.

Nu pot să cred că de câteva zile stau ca planta în casă că e o vreme aşa de naşpa de nici chef să ies n-am. Bine, mai ies aşa seara, da' tot degeaba. Ce rost are vara dacă nu pot merge la ''ţevi'' să stau ca o vacă în apa pân-la gât de acolo, sau la ''izi'', ca ''să stau ca sub stropitori''. Să stau la plajă fraţilor, să mă bălăcesc cât e ziulica de lungă, să mănânc ''corn cu ciocolată învelit în ciocolată'' zis şi ''ciocolată cu corn''. Mi-e dor şi să mi se-ncălzească apa cât stau cu burta la soare, iar când să iau o gură să o scuip aşa, ca-n filmele cu proşti, din cauză că e fierbinte. Mi-e dor să merg ''în cucuruz'' şi să m-ascund acolo de soare cu un aparat foto în mână pe care să m-apuc să-l folosesc, fotografiind tot ce-mi pică-n faţă. Mi-e dor şi şă mă ''ciondănesc'' cu Jay cânt trebuie să-i fac baie iar el să mârâie la mine şi eu să încep să râd de el şi de cum arată plin de spumă...

Mai pe scurt, mi-e dor de SOARE! Unde eşti tu, Soare? Unde-s razele tale de care mi-e aşa de dor?

Nu mai suport să ies din casă în teneşi sau adidaşi şi cu hanoracul pe mine. Mi-e dor de tricouri, pantaloni scurţi şi şlapi.

Sper măcar în Austria să fie soare.. Să nu stau şi acolo înfofolită toată ziulica. Să stau ca în ceilalţi ani, în haine de VARĂ. Haine pentru mijlocul verii, adică pantaloni scurţi, sandale şi tricouri largi şi lungi. Cam asta aştept de la Soare.

Şi că veni vorba de Auzstria, mai sunt 6 zile magice în care o să-mi cam caut bocanci, că până acum nu am găsit(asta se întâmplă când stai în Alba şi ai 3 magazine cu bocanci la dispozitie, fiecare cu maximum 2 modele de bocanci mărimea ta, nu ca-n Cluj, Timişoara sau Bucureşti)

Şi aşa, ca de final, nu m-am putut abţine să nu pun o poză cu panourile.

Adică al meu, a lu' Estera, Alin şi Diana(de la stânga). & YES! Îmi chiar palce cum au ieşit!!!

Vă las, grijă de voi şi să aveţi noroc de soare şi la propriu şi la figurat!