Testamentele inserarii

Nu ştiu câţi aţi citit acea carte a lui Dumitru Mălin - Testamentele Înserării.

OK, nici eu nu am terminat-o, dar în ea am găsit câteva versuri foarte foarte mişto.

1.Şi să te duci în casa ei amară,

Undeva pe-un ţărm necunoscut,

Să uiţi ce anotimp mai e pe-afară,

Ce alte iubiri ai mai avut....

2.Iar dragostea-i în vis

Şi visul nu-i

L-am scris pe foi

Trimise

Nimănui.

3.Din ce în ce mai înţelept să-ţi spui

Că nu-i nimic, clepsidra-i încă vie,

Dar ochii, mersul sau surâsul cui

Mai pot să-ţi dea vre-o flacără şi ţie?

4.Am planuri mari, vreau să zidesc un cer

Deasupra unor stele ce n-au casă...

5.Că-i plină strada de surâsuri rare,

De coapse răzvrătite şi haihui;

Picioare, doamne, împărăteşti picioare,

Dar ochii mei-s atât de-ai nimănui...

Cam atât am găsit până acum... Oricum mai am până termin cartea.

Dacă mai găsesc versuri ''perfecte'', mai postez.