Se afișează postările cu eticheta si DA mai am acelasi vis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta si DA mai am acelasi vis. Afișați toate postările

joi, martie 3

Don`t forget


Azi, iubi mi`a facut cel mai misto cadou!
iubi, multumesc mult!
Si nu uita, tu vei fi mereu o prioritate, indiferent ce se intampla!

p.s.: traiasca Crispy, cartofii prajiti si cornu` cu ciocolata invelit in ciocolata. Si ciocolata! Si noi, CLAR!

Si sa ne intrebe in continuare lumea daca suntem surori!

sâmbătă, februarie 26

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [24]

Speram că vor mai trece cel puţin 5 minute până să-şi dea seama că nu luasem telefonul Amaliei si că, defapt eu o sunasem pe Amalia doar ca să scap.
Nu era vorba că nu-mi plăcea Bob. Îmi plăcea chiar foarte mult.. Dar era prea.. Drăgălaş. Grijuliu.
Făcea ce voiam eu.. Şi mă cam plictisea.
În spatele cabanei era o potecă micuţă, care ducea spre pădure.
Ce-i drept îmi era puţin frică să merg pe acolo, cu toate că era abia ora 5.
Dar locul ăla îmi amintea de-o junglă.
Cu toate astea, am continuat să merg înainte pe potecuţă, fără să privesc înapoi. Priveam doar înainte, deoarece în jur erau doar copaci. Copaci şi nimic altceva.... Nici măcar altă cabană prin zonă. Doar copacii.
Şi totuşi, continuam să merg..
Acum era momentul să-mi fac ordine în gânduri... Ce voiam defapt?
Nu îl vreau pe Bob.. El e prea bun pentru mine. Bob nu merită. Dar.. Ah!
După vreo 20 de minute de mers, am văzut o chestie interesantă.
Pe una dintre crengile unui copac bătrân erau prinse două lanţuri care jos erau unite de un cauciuc. Era o hintă. O hintă ascunsă de privirile tuturor oamenilor, una care, dacă nu mă zgâriam la picior şi nu-mi întorceam capul să văd ce e împrejur nici nu o observam.
Hinta aceea îmi amintea de... De când aveam vreo 3 ani şi mergeam la bunici în fiecare vacanţă. Aveam acolo o hintă ca şi asta, prinsă de nucul bătrân al bunicilor. Nucul acela care arăta la fel de când îl ştiam. Şi ce mai nuc.... Lângă nucul acela visasem prima dată la un tip, nucul acela fusese acolo când m-a certat mama pentru prima dată... Nucul acela fusese cel după care mă ascunsesem vara trecută când fusesem cu prietenii la furat de cireşe şi cel de la care furasem cireşe ne-a văzut. Şi a început să fugă după noi... Am avut aşa un noroc că am scăpat toţi... Nucul acela ne-a ascuns pe mine şi una dintre prietene mele de la bunici de bătrânul acela cu cireşele. Tot amintire de la nucul acela aveam o cicatrice de toată frumuseţea pe picior de când aveam vreo şapte ani şă cumva-cumva m-am căţărat în el. Dar de coborât... Mai greu. A trebuit săsar. Ş-am sărit. Dar am căzut şi m-am lovit destul de rău. Tot lângă nucul acela mi-am îngropat şi broaştele ţestoase.. Săracele broaşte.. Fraiera de mine. Cât am plâns pentru ele... LE făcusem mormânt, nu alta. Chiar şi cruce din scobitori. Eram mică şi fraieră atunci. Tot lângă nuc era îngropat şi hamsterul. Micuţul meu hamster. După ce murise săpasem o groapă de vreo 50 de centimetri şi destul de lată, astfel încât a încăput în ea rumeguşul în care stătea hamsterul, cu tot cu el....
Mi-am aprins o ţigară. Trecuse vre-o oră de când eram aici. Hinta asta mă liniştea.. Şi era aşa de bine.. Soarele se pregătea să apună.. Era totul aşa de minunat.. Şi aici mă simţea liberă. Nimănui nu-i trecea prin cap că aş putea fi aici. Nimeni nu avea să observe că lipsesc. Posibil Bob. Sau posibil toţi. Oricum.. Cui îi păsa? Vor putea ei să-mi ţină predici când mă întorceam. Acum era timpul meu. Acum aveam de gând să mă relaxez.. Gata cu Bob, la Chris şi Aly nici nu mă mai gândeam... Cui îi mai păsa de ei? Mie nu! Chiar nu mă mai interesa de nimeni.. Nimeni şi nimic. Acum eram eu! Eu pe primul loc. Şi la urma urmelor, meritam chestia cu Chris. Şi eu am fost cu Bob. Dar mai conta? Gata Viv! Nu te mai gândi la nimic. Gândeşte-te la tine. La păpucii aceia pe care vrei să-i cumprei de vreo două săptămâni. Bun! Luni o să-mi fac timp şi de cumpărături. Luni îmi voi cumpăra acei păpuci. Luni... Dar.. N-am chef de nimic. Luni vreau să doooorm! Atât!
Luni vreau să fiu invizibilă.. Ca în melodia aia.. Azi nu! O să-mi pun ochelarii la ochi.. Că dacă nu mă vede nime.. Eu pot să văd pe oricine.. Vreau puţin timp pentru mine.. Eu şi cu mine şi....
-Vivian!?

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [23]


Ce putea fi mai bine?
Eu. El. Atât.
Nu trecură alte 5 secunde şi eram in pat, eu peste el, eu cu mâinile în părul lui iar el cu mâinile la mine pe spate.
Nu, nu eram dezbrăcaţi, nu făceam nimic altceva decât să ne sărutăm. Pen'că Bob nu era genu' ăsta de tip. Nu făcea nimic dacă eu nu'i dădeam voie. Bob era genu' de tip cuminte. Cam prea cuminte..
..........
Telefonul Amaliei începu să sune. Ah! Ce păcat....
-Ăăăă.. Bob.. Amaliei îi sună telefonul...
-Şi ce?
Bob continua să mă sărute pe gât. Doamne! Nu mai eram în stare nici să gândesc....
-Bob..... Ăh... Cred că... Trebuie... Dacă e... Ăh.. Dacă-i important?.... Bob.....
dar el continua să mă sărute pe gât.. Încă mă ţinea în braţe... Până la urmă am găsit telefonul.
M-am tras din braţele lui Bob, acum stăteam amândoi pe spate în pat, unul lângă celălalt.
M-am uitat la telefonul care continua să sune. Am tras adânc aer în piept după care am răspuns....
-Dana.. ăă.. Amalia e jos. Nu poate vorbi acum. Ăi spun să te sune. Te pup. Mai vorbim. Paaa...
ş-am închis....
-Ăă.. Bob.. Tre să-i zic Amaliei c-a sunat-o Dana.. Poate e urgent....
-Acum?....
-Mda....
ş-am plecat. Bob a rămas în cameră. Iar cheia.. Ei bine cheia era tot la mine.
Am coborât uşor scările, iar din living se auzeau râsetele celorlalţi.
Am luat-o în partea cealaltă, adică spre uşa de la ieşire.
Mi-am luat hanoracul, pachetul de ţigări şi în secunda următoare eram afară.
Nu aveam un traseu anume pe unde să merg, nici un scop al plimbării mele. Dar nici o vină că-l minţisem pe Bob.

marți, februarie 15

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [22]


Era deja 8 juma’ când sună alarma.

Doamne.. Tre să fac un duş şi toate cele că la 12 plec. În sfârşit. Doamne ce noapte groaznică am avut.

Oh doamne.. Noaptea trecută…..

NOAPTEA TRECUTĂ! CHRIS! ALY!

Ce idioată sunt!! Şi azi plec.. Da. Plec. Azi…

Un week’end în care să uit de probleme şi de tot. Un week’end rezervat distracţiei.

Atât!

Mă ridic cu greu din ăpat şi mă îndrept spre baie. Am nevoie de cel mai relaxant duş din istorie.

Dau drumul la apă şi las să se umple cada. Dar nu cu apă fierbinte. Nu vreau apă fierbinte. Niciodată nu mi’a plăcut apa fierbinte. Nici apa rece de altfel.

Apa mea din cadă e potrivită. Mai rece decât caldă, dar exact de asta am nevoie: să mă trezesc. Să’mi fac curat în gânduri.

E 10. Ies din cadă, mă acopăr cu prosoape, merg la mine în cameră şi mă dau cu toate loţiunile, cremele şi uleiurile de corp, după care îmi iau blugii, un tricou cu imprimeu funny şi UGG’s. Părul îl las aşa cum e el, creţ, pe spate. N’am nici un chef să’l leg.

Ajung la locul stabilit. Toată lumea e acolo. Dar nu am întârziat. Am ajuns la fix.

Bob mă ajută cu bagajul şi plecăm.

E al naibii de cald. Şi mai e şi Bob care s’a pus lângă mine. Şi arată aşa bine de dimineaţă..

-Deci vrei?

-Poftim!? Întreb nedumerită

-Dacă vrei să vi cu noi în cameră. Te rog zi că vrei! E Amalia. Vrea să stau cu ea în cameră.

-Ăă.. Eu, tu şi mai cine?

-Păi tu, eu, Cristiana, Alissa şi Vera.

-Ăă.. Da. De ce nu.

-Perfect! zise Bob tot un zâmbet

-Ce’i??

-Păi camera lor e lângă a noastră.

-Şi ce dacă?

-N’o să prea dormiţi…

-Vrei să’ţi arăt că o să dormim?

-Nu dacă iau eu cheia înainte.

-Să te văd!

Următoarea clipă Bob mă săruta. Şi era unul dintre săruturile lui bune. Nu’mi venea să’l mai las. Dar ajunsesem deja. Trebuia să coborâm.

-Continuăm mai târziu. Şi zâmbi

-Te’nveţi. I’am zâmbit şi eu şi după ce mi’am luat bagajul le’am urmat pe fete. Ajunse în faţa camerelor înaintea lor, am luat cheia de la camera noastră, dar şi de la camera lor. Când au ajuns şi ei nu păreau să’şi fi dat seama de absenţa chieii aşa că am ţinut’o în continuare la mine, fără să aduc vorba de ea.

După ce am lăsat bagajele în cameră şi am făcut un duş, ne’am dus în living. Băieţii erau deja acolo şi jucau cărţi. Se pare că lor nu le luase atâta timp ca nouă.

-Hei prinţeselor, v’a luat cam mult.

Andy se ridică în picioare şi merse la Alissa. Era cu ea de vreo trei luni dar o înşela la greu. Şi ea habar nu avea.

-Hai lasă. Deci.. Ce jucăm? Întrebă Vera

-Noi vrem poker. Da’ jucăm ce vreţi şi voi.

-Ok! Poker atunci!

Fetele merseră lângă băieţi şi se aşezară în cerc. Eu în schimb habar n’aveam cum se joacă poker. Şi nici chef n’aveam.

-Hei Vivian! Nu vii? Asta era Raluca. Tipa din cealaltă cameră. Era cam singura din camera ceaaltă pe care o ştiam.

-Ăă.. Nu. Nu ştiu să joc şi nici nu prea am chef.. Mă duc să dau un telefon şi alte chestii până jucaţi voi.

-Hai măi joacă!

-Stai Raluca liniştită.. Nu joc. Tre să’mi fac şi unghiile.. Şi fac şi ceva curat în cameră…

-Cum vrei. Vrzi că în jumătate de oră o să mâncăm.

-Aha. Ok. Ne vedem atunci.

-Bine.

Am urcat sus şi m’am dus direct în cameră.

M’am întins pe pat, mi’am pus căştile şi am dat drumul la muzică.

-Ştiu că e la tine!

e Bob

-E la mine ce ?

-Cheia !

-Da. Şi ? Nu ţi’o dau.

-Atunci o s’o iau eu.

-Nu şti unde e… N’ai şanse s’o găseşti…

atunci m’a luat în braţe şi a inceput să mă sărute. Eram aproape de uşă. Bob a închis uşa. Am scos cheia din ‘’ascunzătoarea secretă’’ în care o pusesem, adică la sutien. Şi am închis uşa. După care am pus cheia la loc. Toată treaba s’a întâmplat în timp ce ne sărutam, nu în mai mult de 5 secunde.

Acum eram singuri. Doar eu şi el.

marți, decembrie 21

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [21]


E 8 şi abia am terminat de împachetat.
Doamne.. Zici că plec o lună. Nu doar 3 zile.
Ah! Tre să'l sun pe Chris să lămuresc tot..

Sună telefonul.....
-Daaa?
-Tu iubita ia pune'ţi masca şi treci la Balu' Mascat.
-Ce ai Daria iubre?
-Mă e party la Andreea. O zis să te anunţ şi pe tine că ea nu mai are număru' tău. Şi apropo: vez că e un fel de carnaval. Io mă fac vrăjitoare cred. Tu fă'te faină. Hai te pup. Vez că vin după tine într'o oră.
-Bine da' io tre...
-Nimic! Vi şi gata! p.s. Vez că vine şi Bob da' şi Chris!
-Oh...

Duşu' l'am făcut pe fugă. Nici părul n'am avut timp să'l fac. Doar l'am pieptănat şi am dat cu placa de vreo două ori prin el. Da' stătea acceptabil.
De machiat, m'am machiar mai discret.
Acum adevărata problemă era cu ce să mă îmbrac. Şi cu ce o să mă încalţ.
Dar hei! Am uitat complet de ultima mea vizită în Venezia!
Am dar fuga repede în dulapul cu geci şi alte chestii, iar undeva printre toate hainele acelea, într'o cutie albă cu ceva modele pe capac, se afla cel mai frumos vis: O rochie neagră cu frunze, dar şi o minunată mască din metal, neagră, cu modelele de pe rochie.
Am luat'o din cutie, dar parcă'mi era frică să o ating. Părea aşa de.. Fragilă....
Mi'era frică să nu se strice în mâinile mele...
Dar am luat'o pe mine şi mi'am dat seama că era mult mai perfectă decât credeam.Iar eu_ Eu arătam mai mult ca perfectă în rochia asta. Mi'am pus şi masca, dar şi cele mai superbe cizme pe care le'am găsit.
La final, când m'am uitat în oglindă mi'am dat seama că arătam chiar extraordinar!

E 9 fără vreo 10 minute când sună telefonul.
-Hai că-s în faţă.
-Ok!

Ies şi o văd pe Daria în faţa taxiului, ţinându'mi uşa deschisă. Mă simt puţin aiurea dar nu zic nimic.

Urc în taxi şi 10 minute mai târziu ne aflăm în faţa casei lui Andreea. Inima începe să-mi bată cu putere.

Intru.....Acum e momentul să termin cu toată povestea asta.
Îi văd. Chris şi Bob. Sunt aici amândoi. Picioarele mi se-ndreaptă spre Chris. Instinctiv îl iau de mână. Se-ntoarce spre mine...
-Chris.. Putem vorbi?
-Vivian! Desigur!
-Ăă.. Şti.. Zilele astea.. Cum să-ţi zic... Şti că zilele astea nu am mai prea vorbit...
-Stai liniştită iubita. Nu-i nici o problemă.
-Dar...
-Ştiu ce vrei să-mi zici.
-Şti?
-Da!
-Şi?....
-Şi nu e nici o problemă. Băi Viv nu vreau să ne despărţim.

Nu ştiu cum a aflat, dar îmi pare bine că nu s-a crizat. OK. Da.. Cum naiba fac acum cu Bob? Unde e Bob? Unde e Daria?...
-Vivian?
-Da?
-Era să nu te mai recunosc!
-Ăă.. Bob! Hei! Ce faci?
-Da uite pe aici... Tu?
-La fel..
-Hei ţi-ai făcut bagajul?
-Clar! Tu?
-Da!
-Hei Vivian! Tre să vorbim! se auzi vocea Dariei din spatele lui Bob. Salut Bob.
-Salut Daria!
-Vivian! Vino puţin.
-Ăă.. Acum.

-V tre să vezi asta!
şi Daria ămi arătă o poză cu Chris şi Aly sărutându-se.
-Unde e Chris acum?
-Tocmai a pelcat....
-Ce? O saă-l sun!
-Măi lasă-l până luni măcar. Şi vezi dacă a sărutat-o doar aşa sau chiar e ceva cu ei.
-Bine....

vineri, decembrie 17

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [20]


E joi dimineaţa şi mă gândesc că ar fi bine să mai merg şi pe la şcoală...
Mă duc în clasă şi m'aşez în ultima bancă, lângă uşă, la locul meu obişnuit. Dar nu trec nici 5 minute şi îmi sună telefonul. E Chris. Vrea să vorbim. Îi dau rapid un Sms în care îi zic unde ne vedem.
Îmi iau ghiozdanul şi plec. Înainte să ajung în parc, o văd pe Alz venind fericită spre şcoală.
-Ce mai faci tu dragă?
-De unde atâta fericire Aly?
-Păi în ultima vreme a fost aşa mişto... Tu încotro?
-Păi.. Pân'aici.
-Ok.. Ne mai vedem. Te pup!
-Ok.. Ceau!

Ah.. Cum naiba să'i explic lui Chris tot ce s'a întâmplat?
Cum va reacţiona? Cum să'i spun că Bob e aşa de...

-Viv?
-Hei Chris! îl salut şi sper în gândul meu că n'o să mă sărute..
Dar degeaba sper.. Că asta face. Doamne! Uitasem complet stilul lui de'a săruta. Mi se face pielea de găină la atingerile lui..
-Nu ne'am mai văzut de câtva zile Viv.. Mi'a fost dor de tine!
-Şi mie de tine Chris! şi sincer îmi fusese dor de el. Chiar foarte dor...
-Deci.. Ce zici.. Vi la mine la un film, o cafea, ceva?
-Băi aş veni... Da' n'ar fi corect..
-Lasă.. Hai!
-Chris eu...
-Hai mă!
pff... frate.. acum voiam şi eu să îi zic de Bob...
-Băi tre să'mi fac bagaju' pe mâine.. Că no.. Plec la cabană şi....
-Aa.. Păcat...
-Mda...
-Diseară ieşi?
-Dacă nu uit...
-Te sun pe la 8 să'mi zici!
-Perfect!
Mă săruţi iar, aşa, de parcă noi am fi cei mai îndrăgostiţi, după care plec...
Plec şi mă gândesc într'una la Bob... Ah! Cum de nu ţi-am zis nimic de el?
Bun! Diseară o să lămuresc tot....

marți, decembrie 7

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [19]


Nu ştiu cât e ceasul, dar e vreo 4 juma' dimineaţa. Bănuiesc.
Sunt tot la Daria, dar Bob nu e lângă mine. Doamne.. Oare am visat tot?
Încerc să mă ridic din pat dar e aşa de cald aici... Închid ochii şi inspir mirosul de parfum de pe cearşaf. Nu a fost un vis! Încă se simte mirosul parfumului lui. Dar unde e el?...
Doamne.. Sunt praf. Mi'e lene şi şă mă ridic din pat... Aşa că mă întind pe tot patul, închid ochii şi încep să respir profund.

-Te'ai trezit?
-Cine'ntreabăăăă?
-Vrei o cafea?
-La ora asta? Cât naiba e.. Ah! Cât e ceasu'?
-E 3 dimineaţa.
-Pff...
-Deci vrei o cafea?
-Da.
-Vi tu aici sau ţi'o aduc acolo?
-Dacă vi să mă colectezi şi pe mine d'aici, o bem acolo.
-Eşti varză!
-Praf...

Şi atunci a venit şi a'neput să mă sărute. Şi era aşa cald şi bine.. Dar deşi m'am mai trezit, tot nu voiam să mă ridic de acolo. Nici el nu voiam să plece. Tot ce aveam chef acum era să stau cu el sub cearşafurile calde. Şi speram că şi el vrea la fel..

-Nu mai am chef de nici o cafea.
-Speram să zici asta.
-Zău? Credeam că vrei o cafea.
-Până înainte să vi tu aici, voiam una.
-Acum eu sunt de vină?
-N'o lua ca pe o vină.
-Atunci?
-Păi cafeaua era să mă trezesc. Da' m'am trezit şi fără ea..
-Deci eu am ţinut locu' cafelei?
-O cafea extraordinară...
-Un ceai vrei?
-Vreau doar să nu pleci.
-Nici prin gând nu'mi trece.

Mi'am pus capul pe pieptul lui, am inchis ochii şi i'am inspirat parfumul, ţinând aerul în piept cât mai mult timp, ca să nu dau drumul mirosului care mă ameţea ,într'un sens bun, pentru că iubeam mirosul acela. Am închis ochii şi am început să mă gândesc din ce ăn ce mai mult la el ca la un.. Iubit probabil. Ah! Ce groaznică sunt. Şi Chris? Cum rămânea cu Chris?
Ş'am stat aşa, îmbrăţişaţi multă vreme, cu gândul la Chris şi la cum aş putea să'i explic ceea ce s'a întâmplat între mine şi Bob...

duminică, noiembrie 28

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [18]


-Maa da` ce are?
-Pai am auzit ca e in stare grava!
-Ce? Da` ce a patit?
-Ba` da auzi... Tie chiar asa iti pasa?
-Da ma! Zi, nu ma mai tine aici, ce a patit si hai la spital!
-La spital? Pentru?
si atunci il vad pe Bob aparand in prag, cu popcornul in brate.
-Bob?
-Vivian!
-Daria? Ai ceva de explicat.
-Cred ca am ramas fara Cola. Revin. Intra!
St Daria ma trage inauntru, in timp ce ea iese afara, inchide usa si o incuie.
Ah! Asta`mi mai lipsea.
-Cu ce ocazie inapoi?
-Pai.. Voiam sa vad ce mai faceti..
-Care era faza cu spitalu`?
-Glumele proaste a lu` Daria.
-A. Vi sa te uiti la film?
-Presupun ca e mai bune decat sa stau aici.
-Mda.

Si asa m`asez in pat, langa Bob, si ma uit cu el la HEX. Doamne! Ador serialu` asta!
E cel mai tare.. Cu toate ca nici nu am apucat sa vad decat primu` sezon.
El se uita la al 3`lea sau al 4`lea episod.
-HEX?
-Il sti?
-Nu! Il iubesc.
-E fain rau de tot.
-Iea`!
Si se lasa linistea intre noi.
Ne uitam amandoi la film, fara sa ne mai uitam unu la altu`.
Ah! Imi vine sa mor! Vreau sa ma uit la el, sa`l iau de mana, sa`i soptesc [,] cat imi place de el..
Dandu`mi zboara deja departe, departe de camera asta prea cunoscuta deja, departe si de HEX.. Dar aproape de el. Visez la el, iar el e langa mine..
Imi fac curaj. Ma uit la el. Dar ma`ntorc repede.
Nu trec nici doua secunde, ca ma ia de mana.
-N`are rost.. Nu ma pot concentra la film.
ii zic lu` Bob si ma uit in cealalta parte, spre geam.
-Cine crezi ca se poate concentra?
-!?
-De cand ai revenit, m`am gandit numa` cum sa te iau de mana. Si daca e ok sa te iau.
-E mai mult ca perfect..
si, fara sa stiu ce urmeaza sa fac, il sarut.
Si il sarut asa cum n`am mai sarutat pe nimeni pana acum...
In bratele lui iau foc. Ma face sa vreau sa ard in bratele sale, sa ardem impreuna, dar sa nu ne stingem niciodata. Sa fim aproape unul de altul, sa sa sa..
Un fel de 2 in 1.. Ca si cafeaua. Mda.. Si totusi.. Nu vreau nici o cafea.
Il vreau pe el sa nu`mi dea drumul din bratele sale..
Il simt cum imi curge prin vene.. E ca veninul.. Doar ca e fierbinte... E asa cum il vreau eu...
In momentul asta poate sa faca tot ce vrea din mine. Ca nu`mi pasa. Sa fiu cu el e asa bine...
Si totusi.. Nu profita. Cu toate ca am ramas doar in tricou si boxeri, nu face nimic... Iar chestia asta ma face sa`l vreau si mai mult..
Mult mai mult...

marți, noiembrie 23

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [15]



Mai sunt vreo 5 minute pana se suna. Mor de somn. Si caloriferul e asa de cald...
Ah! PRea cald!.. Da` afara ploua.. Ploua si e frig. Iar in clasa e asa de.. Ah. E bine!
-Hei V! Azi daca vrei, poti veni la mine la film. Ca n`am chef de scoala.
-Oh Daria! ii soptesc, si o`mbratisez. Vin! La cat plecam?
-La 10. Ia`ti si printu` daca vrei.
-Azi nu.
-Nu te mai lasa sa te uiti la film. Sau?
-Nu mi de asta. Da`.. Azi vreau sa gandesc limpede.
-Emotiile astea!
-Hai taci!
-Ha! Ha! Ha!
-Production... Stiu Daria iubire.
-Eh.. Mai nou ma iubesti. Aaa?
-Vai draga! Nici nu`ti imaginezi!
si probabil daca eram baiat, Daria era cea de care ma indragosteam. Are acel ceva al ei. Doar al ei.
-Tu V! O zis Dee aia, pretena lu` ala din a-10a ca sambata n`ai fost in Escape.
-M`am lasat de dus in cluburi.
-De cand tu?
-De la bal!
-Te cumintesti?
-Ie.
-Cu ce motiv?
-Sa vad cum e. Daca`mi place.
-Atunci lasa`te de asta. Ca nu o sa`ti placa.
-Zici tu?
-La cum te stiu...
Si Dariaa vea dreptate. Prima data cand vorbisemcu ea, fusese acum vreo 2 ani, tot in Escape.
Escape. Scaparea mea din monotonie.
Bausem atunci cam peste masura. Bausem nenica. Si eram tare ametita.
Pe Daria acol o cunoscusem. Imi ceruse o tigara. S`apoi am inceput sa dansez cu ea. Si dansam. Ca la capitolu` asta, ma tineam bine de tot.
Dansam fara probleme, pe tocuri sau desculta, chiar si in adidasi. N`aveam treaba. Dansu` era felu` meu de a ma exprima. Inca ma exprimam prin dans. Ma calma si ma relaxa. Mereu.
Stiu ca o durusera picioarele pe Daria, si`i dadusem eu balerinii mei, in schimbul a o pereche de sandale al naibii de faine, da` cu a naibii tocuri cui, de culoare mov. Un mov nenica, de nici in vise nu vezi culoare deaia.
Eram imbracate in blugi deaia scurti. Si eu, si ea. Eu cu un maieu mov, da` un mov mai deschis decat sandalele ei, iar ea cu unu` galben, complementar movului aluia demential.
Niciodata nu m`am gandit cat de bune prietene vom ajunge noi intr`o zi..
Si`asa am dansat cu Daria in seara aia, Si pe jos, si pe boxe, si pe unde mai dansa lumea.
Stiu ca m`am dus sa dau un telefon atunci, nu mai stiu pe cine sunasem. Apoi am baut un shot de whisky si dupa ce m`am mai zbenguit de vreo doua ori, praf am fost tata.
Ca nici nu imi mai amintesc ce facusem.
Stiu ca m`am trezit de dimineata acasa la Daria. Pe`atunci nu stiam unde sunt. Da` acums tiu exact cum arata camera lu` Daria, si tot apartamentu` ei.
Nu mai locuieste acum cu parintii. Ca au lasat`o sa stea singura. Ziceau ca`i destul de mare acu`, pe clasa a noua.
Si, revenind la betia mea care`mi trecuse pana dimineata, Daria facea cafele in bucatarie si isi fuma tigara de dimineata.
-Raza de soare!
-Daria? Lamureste`ma ma ce caut aici. Si unde naiba is? Si.. Ce`am facut azi noapte..
-Iti amintesti de mine?
-Si te sandalele tale mov.. Normal!
-Pai.. Ai baut cam peste masura, ai dansat cu.. Toata lumea.. Si.. Te`ai simtit bine. Ai cam dansat cu toti de pe`acol, si ai cam flirt`at cu vreo cativa, nu te`ai combinat cu nici`unu, stai linistita, esti tot free.. Nu mai puteai sa te tii pe picioare cand am plecat, si crede`ma, nu era de la tocurile mele. Erai doar beata. Si te`am adus la mine. Ai fost cuminte. Te`ai schimbat singura si ai adormit imediat dupa ce`ai pus capu` pe perna. Vrei cafea?
-Pai.. Mersi ca ai avut grija de mine si toate cele, si da, cred ca o cafea mi`ar prinde bine..
-Ok. Diseara iar. Daca vrei. Ramai iar la mine. Sau cum vrei.
-Ramai tu la mine. Sunt singura in week`end`uri.
-Oau.. Bine. Fie. Daca nu sunt in plus..
-Relax!
Si in seara urmatoare, iar am dansat, doar ca acum eu am adus`o pe Daria acasa, nu ea pe mine.
Si de`atunci am ramas prietene.. Daria era pur si simplu.. Ea.
D`aia orice baiat care`ar fi stat cu ea, sigur s`a simtit norocos. Sau cel putin..
Eu una m`as simti.

Si e 10 deja. Am visat iar?
Doamne.. ce vremuri.
Da` de atunci m`am cumintit. Nu mai merg in cluburi. Nu ma mai desfasor pe ringul de dans.
Doar in camera, in liniste, departe de ochii tuturor.
Sau in ploaie! Da! Dansam in ploaie! Acolo dansam si cu Daria, si fara ea. In ploaie sa fie!
Sa ma curete de toate!.. Exact cum zicea odata Daria..
Ploaia te spala.. Te face alt om.. Unul mai bun.. Un dansator mai bun..

sâmbătă, noiembrie 20

Si DA! Mai am acelasi vis, da` oare iti mai pasa? [12]



Aceeasi monotonie pana la bal.
Repetitii printre certuri, si neintelegeri.Apoi repetitii iar.
Si asa trec multe zile. Trece vremea.
Si noi inca suntem impreuna. Ne intelegem bine. Suntem fericiti!
Sau doar ni se pare. Devine rece, distant, totul se schimba.
Da` noi ne mintim ca ne e bine.
Cand ne vedeam ne imbratisam, si vorbeam destul de des.
Nu am mai facut ceva iesit din comun de multa vreme.
S`asa se apropie balu`...

Mai este o zi si apoi balu.
Sunt prea preocupata cu alesul hainelor cu care trebuie sa ma`mbrac la bal.
Am cea mai draguta rochie in tonuri mov pentru bal, pantofi si sandale cu toc, si alte rochii dragute, dar si alte costumatii, pentru toate probele.
Sunt fresh.
Fresh si plina de emotii.
Voiam sa fiu o printesa! Trebuia sa arat ca o printesa!
Meritam asta dupa atata vreme!
Chiar imi doream asta! Voiam sa fiu printesa balului inca din clasa a7a. Inca`mi doream asta.
Si asa avea sa fie...
Exact acesta a fost gandul cu care am adormit in noaptea aceea.

Si suna telefonul dimineata..
Ma trezesc cam greu, fac un dus, ma pregatesc sa merg la coafor si, intre timp, ma gandesc cum sa`mi fac paru`.
Mizez pe naturalete azi. Paru` desprins, bucle, si o panglica gen bentita.
Imi iau hainele si toate cele, si`ajung la locu` unde se tine balu`...
Incepe si balu` intr`un final.
Viv! Ce naiba! Esti plina de emotii!
Toti boboceii care participa iti repete intr`una: Linisteste`te! Va fi bine!
S`atunci iti zici: Ma voi distra! Daca nu iau nimic, voi fi totusi o printesa!
Se ridica cortina...