Se afișează postările cu eticheta lost. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lost. Afișați toate postările

luni, iunie 20

Most believe that what is done, is done..


You cannot change fate no matter how hard you try. And those who challenge what is destined will always be met with disappointment. But fate has a way of charting its own course. But before one surrenders to the hands of destiny, one might consider the power of the human spirit and the force that lies in one`s one free will.

(LOST-Final Chapter, narration by Benjamin Linus)

marți, aprilie 5

Restul sunt detalii

Mulţumesc Ally pentru că mi-ai zis de melodia asta. E chiar foarte, foarte mişto. Şi nu, nu e mişto doar că e nouă. E mişto pentru că mie îmi place foarte mult. Melodia asta nu te face mai vesel, nu te face să visezi la nemurire, nu te face mai special. Îşi reaminteşte ce sunt, defapt oamenii.


Zile bune vin nu sunt departe
Da pan-atunci vietile-s arbitrate
Unii le au cumparate
Ne complicam in simplitate
Uitam de tot,de unitate

Versurile le aveţi aici :

Refren Si-aleg, cu grija drumul pe care-alerg
In jurul lumii pentru libertate
Si merg,pe drumul meu inainte si cred
Ca zile bune vin nu sunt departe


Blazon OneShot: Ce simt n-are pret deci nu-mi vand
Sufletul eu nu ma dau in vant
Dupa bani , nu plang , incerc sa strang
Liniste in suflet cand,
Lumea nu mai pune pret decat pe bling
Focul ce arde-n mine vreau sa-l sting
In inima ura lupt s-o-nving
Fericire doar asa ating
Zile bune vin nu sunt departe
Da pan-atunci vietile-s arbitrate
Unii le au cumparate
Ne complicam in simplitate
Uitam de tot,de unitate


Refren


Click: Trebuie sa ne oprim putin,ca..
Ura darama tot ce cladim
Uneori totu' pare-n cale plin de venin
Da' visam zile bune si se vede ca vin
Pan-atunci avem de luptat cu noi ca avem un mare ego
Fara fapte si vorbe ce se aud cu eco'
Capu' sus ca la maraton
Sa te bati sa poti sa ramai pe-o cale
Nu uita ce te face om
Nu-i lasa sa stea in fata inimii tale
Sa darami ziduri de carton Ce te tin legat de vise murdare
Pana la capat ca un campion
Fiecare zi e meciul vietii tale

Refren

miercuri, martie 30

over..

A plecat. Ai rămas. Gata frate. Ăsta e adevăru'.
Nu poţi plânge după el că deja ţi-ai epuizat toate lacrimile pe prostii. Nici nu-l poţi uita, dar nici lăsa aşa cum e el acum. Nu, categoric nu poate rămâne aşa. Mai ţii minte când îţi spunea că mai bine ar muri decât să fie aşa? Oare cum s-ar simţi dacă s-ar vedea aşa, prin ochii tăi? Ar zice iar că mai bine moare decât să continue aşa? Nu ai de unde să şti.
Nu şti dacă a fost obligat să devină ceea ce e acum sau a făcut-o pur şi simplu. Deşi ţi-e tare, tare greu să crezi că a făcut-o de bună voie.
Oare el, indiferent din ce motiv a devenit ce a devenit, e fericit acum? Îi lipseşte ceva? Sau mai bine zis.. Cineva? Îi lipseşti? Îşi mai aminteşte de tine?
Nimeni înafară de el nu ştie. Nici măcar tu, cea care până acum puţin timp erai parte din el. Nu, nici tu nu şti, cu toate că-l cunoşteai prea bine. Dar îl cunoşteai. Acum, e ca altul. Din el a mai rămas doar aspectul. În rest, e un altul. E unul nou.
Tocmai cel pe care-l ţineai noaptea în braţe şi cel care jura că va fi doar al tău acum nu mai există. Şi din păcate nu poşi lăsa lucrurile aşa. Pare atât de simplu, dar e ca şi cum lumea s-ar prăbuşi peste tine. Acum este doar '' Ori tu, ori el''. Nu există cale de mijloc.
Nu mai poţi aştepta. Ai decis. Fără urme de regret, fără milă.
Aşa ai plecat la drum să-l omori pe cel pe care-l iubeşti.

luni, martie 21

Copiluţi...


Au trecut vreo 3 ani de când nu te-am mai văzut. 3 ani de când nu mai aveam vreo veste de la tine. Parcă ai fi dispărut. Defapt.. Ai fost şters din mintea mea de 3 ani. Nici nu mai ştiam de existenţa ta. Ca şi când nu te-aş fi cunoscut.
Şi totuşi ceva mă face să cred că te-am văzut săptămâna terecută. Dar doar aşa, în trecere şi nici măcar nu ştiu dacă erai tu sau nu. Oricum, gândurile mele încep să zboare la tine, încet încet.
Nici gând să mă re-ndrăgostesc de tine. Nici gând aşa ceva. Doar că... Ei bine doar că încep să-mi amintesc de tine şi existenţa ta.
Nu e ciudat totuşi cum, după atâta timp în care nu am vorbit, nu ne-am văzut şi nu am mai ştiut nimic unul de celălalt să încep să mă întreb cum o mai duci, ce-ai mai făcut şi cu cine ţi-ai petrecut timpul în ultimii ani?
Şi, am senzaţia că dacă ar fi să ne revedem, nu am mai putea să retrăim momentele din trecut. Nici să le simţim. Nici să visăm la fel ca atunci. Atunci eram copii. Acum am fi doar.. Nişte străini care, cumva, se cunosc. Şi totuşi.. N-am putea fi indiferenţi.
Ne-am privi simplu unul pe celălalt, poate cu o oarecare curiozitate şi cu o dorinţă de cunoaştere a noilor noastre personalităţi dezvoltate în acest timp.
Oricum, tot ceea ce simt eu pentru tine se rezumă la prietenie şi cam atât.
Deşi poate că, pentru un moment m-aş arunca în braţele tale... Dar doar pentru un moment. Şi nu aş avea timp. Momentul acela ar trece înainte ca eu să-mi termin acest gând.
Oricum, felul în care mă atrăgea zâmbetul tău şi acum mi-aduc aminte. Felul în care roşeam când mă priveai încă mă face să râd. Dar acum râd de cât de copii eram. Eram micuţi. Copilaşi...
Hold my hand, kiss me in the rain and let me know that together we can't be alright.

marți, martie 8

Martie...


Ieri cică a fost baba mea.. Mă rog.. Adică m-am dus la şcoală şi când ne-a întrebat diriga când ne va fi sau ne-a fost baba, fără a mai sta pe gânduri am răsrpuns scurt: Azi!
Şi numa' bine că s-a schimbat vremea exact ca şi starea mea de spirit. Dintr-o extremă într-alta.
La început era soare, bine.. Două minute mai târziu.. Ningea!
Şi aşa a ţinut-o toată ziua. De la soare la ninsoare. Adică ninsoare.. Fulguia două minute ca mai apoi să fie soare.
Şi erau momente în care bătea un vânt...
Da'... Ciudată babă. Ciudată zi.
Şi cea mai naşpa fază e că aseară, in Lost, a murit Boone [Ian Somerhalder]. DA! Tragedie! Pen' că el era aşa de hot şi avea privirea aia... Dar totuşi..
Ah! Azi vreau să văd continuarea... Mişto serial. Mişto actori!
Oricum, azi e 8 martie şi n-am primit decât o floare şi vreo 2 urări pe mess. Nu mă plâng, e chiar bine. Dar am mai primit de la mine şi două sticle d'alea mari de Tedi şi una de Fanta Madness.
E 8 martie şi am dreptul să beau cât Tedi vreau.. Că doar e şi ziua mea.
p.s. E Tedi cu morcov, măr şi portocală...
Şi pe spate la ambalaju' ăla de hârtie am găsit două jocuri mişto rău de tot!
Ah! Azi am trăit cea mai naşpa fază.
Eram cu Andreea în faţă la Unirea şi mă tot uitam la florile de-acol, intenţionând să-i cumpăr ceva lu' mami.
Mă uit ce mă uit la flori şi când mă întorc spre Deea, o văt îndepărtându-se destul de repede, moment în care încremenesc.
Mă întorc în faţă şi aud o voce feminină întrebând: Cum v-aţi petrecut ziua de 8 martie?
Gândindu-mă că poate am noroc şi se referă la persoana din stânga mea, care nu era nici în stânga nici în dreapta, mă întorc şi văd o femeie brunetă cu un microfon în mână, iar mâna întinsă la max spre mine. Lângă ea un tip cu o cameră de filmat. Pe moment n-am ştiut cum să reacţionez, aşa că bănuiesc [,] că am făcut cea mai naşpa mutră de i'am şi speriat p-ăia doi, dar după asta m-am reîntors la flori. M-am uitat iar spre Deea şi, după ce am mai făcut odată faza cu mutra spre ăia doi, am plecat după Deea strigând-o.
Penibil moment, sincer.
Şi nu că mi-ar fi fost mie ruşine să le zic la ăia nu ştiu ce, ci mai degrabă am reacţionat aşa pen'că o văzusem pe Deea foarte panicată.
ORicum.. Naşpa fază.
Acum stau în casă şi belesc ochii la ''Lost'', aşteptându-i pe ai mei părinţi să-mi aducă Crispy.