Bumţi bumţi iar şi iar

Party şi iar party.. De la un timp devine obositor.

Sincer, câteodată mi se face aşa un dor de zilele în care stăteam în casă all day long cu popcornul lângă mine, sticla de Cola la nici juma' de metru de mâna mea, uitându-mă la nu-ştiu-ce film/serial/ascultând muzică şi cu gândul la ''nemurirea sufletului''.

Azi mi-am propus să stau acasă şi să desenez în timp ce ascult muzică, să mă odihnesc după seara trecută. Şi dacă mă enervez, la anu' nu mai merg nici măcar la unul. Poate la cel de la liceul nostru că deh, într-o vreme aveam în gând să-l prezint şi eu..

Oricum, anii trecuţi când mă rugam de mama o săptămână să mă lase intr-un club/la un bal mai mult de ora 12, abia aşteptam vremea asta, când mama nu mă va mai chema acasă la ''ora Colgate'', ci mă va lăsa să stau câââât vreau eu.

Acum însă, cum să vă zic.. Hai că la primul bal de anu' ăsta parcă treacă, meargă mi-a părut rău să plec mai devreme acasă, poate pentru că am pelcat din cauză că aveam febră şi am îneput să mă simt rău. La al doilea bal, pe la 3 jumate parcă am început să mă plictisesc. Iar acum, la balul de aseară, s-a spart gaşca la 2. Fraţilor, cum să vă zic.. Atunci când ai o oră la care să ajungi acasă, îţi doreşti să mai stai. Când poţi sta cât vrei, pleci mai repede decât ţi-ai fi imaginat.

Cam asta-i teoria mea despre toată chestia cu bumţi bumţi-ul şi cluburile.

Mâine vreau să fac acelaşi lucru ca azi, că mai vine un week-end din sezonul balurilor şi cine ştie cât de obositor o să fie.

p.s. Thank God că am darul acela de a rezista pe tocuri ore bune chiar şi atunci când dansez sau pur şi simplu stau în picioare, comparativ cu alte persoane care după 2-3 ore de stat în picioare înnebunesc în ''păpucii infernului''.

p.s.s (ăsta-i legat de poză) Ana, ne e dor de tine!!

Nu ştiu câţi din voi pot citi ceea ce scrie, dar totuşi, pentru cei care-şi dau seama, daţi un play şi la melodie. Are versuri "mai pă feeling".

Nu vă mai reţin timpul preţios, voiam doar să vă arăt asta.

Gata, plec. Am de învăţat lecţii kilometrice şi de făcut proiecte pe foi milimetrice.

Ţineţi minte ce vă zicea DOC (păntru aceia care au dat un click şi şi-au prins urechile în melodiie de pe album) : Limita de jos e ceru'!

Mrs President

Ieri aveam emoţii la discurs, azi mă concentram la subiectelede la testul la geografie unde încercam să-mi amintesc o caracteristică a Norvegiei.

Colegii votau preşedintele consiliului şcolar al elevilor în timp ce eu îmi storceam creierii pentru Norvegia. L-am auzit pe profu' că mă strigă la un moment dat şi atunci mi-a zis să merg să votez.

Eu!? De ce eu!? Am dreptul să votez!? Da frate, am dreptul să MĂ votez!

Şi m-am votat!

Am plecat de la şcoală devreme cu sufletul la gură şi cu mintea la alegeri gândindu-mă că poate poate nu o fi să ies. Dar mă gândeam că totuşi, am o şansă. Că poate lumea a bifat a doua căsuţă şi nu prima. Că poate, poate..

Am ajuns şi acasă şi tot nu ştiam nimic. Asta până domnul mister mi-a zis că am câştigat.

"Ce chef de glume are şi ăsta micu' ".. Dar apoi am sunat-o pe Roxana care mi-a confirmat că, într-adevăr, am câştigat.

So.. I'm Mrs. President (La consiliul şcolar al elevilor, logic)

Wish me luck and may all my plans will happen!!

Lucrare de control

Ce să zic? Eu n-am ce zice.. Treaba mea e să mă delectez cu ceea ce zice el.Să mă las purtată de rimă, de mesajul lui şi de felul în care le zice.

E aşa genial ceea ce zice.. Cel puţin pentru mine. Cum să vă zic.. E "pă feelingu meu". E ca un doctor, copilul 90`ilor, nu poate fi oprit, e în poliţia rap-ului. Face piesă de club şi la un ceai te ia cu dume gen o să fim şi probabil că apa s-o face vin, da sângele apă nu se face şi abureşte cu vecinii lui, face cu tine întâi rapcapitulare după care îţi dă lucrare!!

Şi-l mai poţi caracteriza în pagini că are versuri ce scot forţele din tine, cu el toată lumea cântă că atunci când dă rimele, le dă bine!

E DOC tati!

Şi ia spuneţi.. V-a plăcut lucrarea?

Bal..

Îmi pare rău că am lăsat totul baltă aşa, dintr-o dată, dar credeţi-mă, vara asta am fost extrem de ocupată, mai mult plecată decât acasă, iar când ajungeam acasă despachetam bagajele, puneam hainele la spălat şi tot ce mai trebuia iar după 2-3 zile mă apucam de alt bagaj.. Îmi cer scuze încă odată şi vă promit că o să încerc să postez cât mai des..

Bun, şi acum să începem cu ultimul lucru care m-am gândit să-l scriu:

Acum un an scriam despre balul bobocilor din perspectiva unei boboace lipsite de experienţă care a urcat pe scenă plină de emoţii, cu picioarele tremurânde pe tocurile de 15 şi îmbrăcată în rochiţe "făcute de mine", adică nah, dintr-alea desenate de mine pe-un A4 şi duse la croitor, iar el, după ce mă întreba ce material vreau să folosesc pentru rochiţă, îmi spunea şi cât îmi trebuie. Dar nu doar rochiţe dintr-alea ci şi rochiţe "normale", luate din magazine, la fel ca şi păpucii. În fine..

Atunci tremuram înainte să intru pe scenă să mă prezint, acum mă amuzam de timiditatea bobocilor şi îmi doream să fiu iar în locul lor, curioasă dacă aş mai fi avut acele emoţii de la început. (Oricum, o să am ocazia să fiu pe scenă un bal intreg anul viitor probabil, când voi organiza balul, dacă-l voi organiza sau dacă vom organiza un bal al bobocilor)

Probele au fost extraordinare iar organizarea a fost de nota 10.

Dintre probele de aptitiudini, favorita mea a fost cea a Antoniei care a ieşit extraordinar de bine. Felicitări Antonia!!

Iar dintre toate probele, cea mai drăguţă a fost cea cu imitatul scenei din filmuleţ. Şi felicitări organizatorilor pentru filmuleţele alese! (Şi totuşi, unde aţi găsit voi "Peter Pan" şi "Piratul Jack cel Teribil", că mi-e tare dor de ele şi tare mult m-aş mai uita la toate episoadele alea pe care, acum câţiva ani, le ştiam pe de rost?) Iar bobocii au fost aşa simpatici improvizând.. N-am cuvinte! Erau aşa de atenţi atunci când se derula filmuleţul, iar la finalul lui nu mai ştiau aproape nimic. Ce emoţii trebuie să fii avut dragii de ei.

Spre sfârşitul balului stăteam cu sufletul la gură deoarece eu şi Roberto trebuia să le dăm premiile lui Miss şi Mister Boboc. Eram în spatele scenei, aşteptând să ne cheme Kamara pe scenă. Mă tot ântrebam dacă o să am emoţii atunci când voi anunţa câştigătoarea, dar acele emoţii nu au mai venit. Păcat. Acum mi-e dor să am emoţii, să simt fluturi în stomac.. Atunci voiam să scap de asta.

Oricum, ajunsă pe scenă, am anunţat câştigătoarea titlului de Miss Boboc L.M.A.P. 2011-2012, i-am dat tiara (care nu stătea cum trebuie), panglica, cadoul şi buchetul de flori şi, într-un fel, am simţit cum o parte din mine radiază de fericire, fericire că am avut onoarea de a preda acest "titlu" mai departe. Felicitări Miruna!! Super piesă şi super voce!

Felicitări şi Mister-ului, Cristi!! Bravo Cristi, mi-a plăcut cum l-ai imitat pe Becali!

Felicitări şi Miss şi Mister-ului Popularitate, dar şi locurilor II şi III!!

Şi, bine-nţeles şi celorlalţi participanţi! Cu toţii aţi fost minunaţi pe scenă dragilor!

Şi un sfat Miss-urilor si Mr-ilor: Nu vă lăsaţi duşi de val, că peste 4 ani nimeni nu va mai şti care/cum aţi fost. Şi totuşi, dacă tot aţi câştigat, încercaţi să dovediţi şi în continuare că meritaţi asta.

Felicitări încă odată!