Postu ăsta e special. Pentru Şobo, pentru Padiş, pentru toţi prietenii cercetaşi, pentru serile când cântam la foc şi serile în care ploua şi stăteam ghemuiţi în sacul de dormit. Pentru toate nopţile nedormite, hike-urile din care ajungeam în camp obosite, nopţile din hike-uri în care, înainte de culcare priveam cerul, stelele căzătoare ce le vedeam în camp-uri dar şi dorinţele ce însoţeau stelele, supa ''alfabeată'' care, dacă nu e mâncată în camp nu mai e la fel de bună, dulciurile mâncate pe ascuns în cort cu fetele, jocurile, în spacial ''Steaua'', dar mai ales pentru că în toate camp-urile părţile rele lipsesc cu desăvârşire. Acolo sunt numai lucruri bune: prieteni buni, mâncare bună, vreme bună [chiar şi atunci când plouă, pentru că nu e camp în care să nu fie o ploaie de zile mari în timpul căreia să stai în cort, în sacul de dormit şi să mănânci seminţe sau ciocolată].
O cameră micuţă, dar de prieteni plină
Ce-aveau şi foc în suflet, şi-n ochi aveau lumină.
