Idance/ blog/ write/ sing/ dress me up/ cry/ smile/ love/ hate/ kiss/ argue/ hug/ talk/ scream
to EXPRESS & not to IMPRESS
marți, mai 31
Tomorrow
& that happens TOMORROW!!It`s summer!! It`s time for love, look at the sun, smile and have fun!
Something.....
Quote
The perfect guy isn`t someone that is overly romantic and brings you chocolate and flowres and bullshit like that, but someone that brings you french kisses from McDonald`s before you even realize that you want them.
duminică, mai 29
Fail
Epic fail:
Ana: Şi tu Mury.. Pe la ce concerte ai mai fost??
Mury: Păi.. Scorpions.. Phoenix.. AC/DC.. Beyonce...
Ars!
Discuţie tipică atunci când eşti ars de soare:
Mădă .: aline.. cum e sa faci dush dupa ce te`ai prajit?
Mădă .: sa stiu la ce sa m`astept
Alin:
Alin: nici eu nu am facut
Mădă .:
Alin: apai aseara mi'o fost umpic somn
Mădă .: si aiz?
Mădă .: azi*
Alin: si de dim m'am apucat de pictat cv
Alin: cv gen panourile alea de la modelaj
Alin: si is tot colorat
Alin: si nah fac dupa ce termin
Mădă .:
Mădă .: eu as cam face.. da mi cam frica
Alin:
Alin:
Alin: de ce?
Mădă .: ca ma pisca apa.
Alin: aaa
Mădă .: si dup`aia si mai rau
Alin:
Mădă .: cum ma sterg?
Mădă .:
Mădă .: ca si mor
Alin: nu te pisca
Alin:
Mădă .: fac dush, nu baie. ca n`am eu rabdare sa fac baie
Alin:
Alin: imi zici dupaia cum ii
Alin: :_)_
Alin:
Mădă .: nu faci tu acuma unu, si imi zici tu mie?? ca no
Alin:
Alin: ar fii o idee bu...
Mădă .: asa sti si tu, si stiu si eu
Alin: NU!!
Alin: SAU?
Alin:
Mădă .: sau fa un dush
Alin: SAu
Alin:
Alin: sau lasa
M-aş duce să fac un duş.. Da' mă bate gându' că e mai bine să nu.
Am făcut duş până la urmă, iar cea mai nasoală parte a fost când m-am făcut cu cremă. Urât rău de tot.
joi, mai 26
Călin
Şi-o să-mi fie-aşa de dor...
Că amintirile nu mor si n-o să uit uşor.
C-a trecut un an, defapt a trecut mai puţin
Mai puţin de-atât de când îl ştiu pe Călin.
La modelaj e zeu, se joacă cu maneta,
E geniu la desen, cel mai geniu de pe toată planeta.
Era-ntr-a doişpea pe când l-am cunoscut
Avea oră de desen şi era puţin tăcut.
Dar mi-am dat seama puţin mai târziu
Că nu-i aşa tăcut. Şi ştiu
Ştiu că poate să te facă mereu să zâmbeşti
Şi te iartă atunci când greşeşti.
Îţi ridică moralul din trei cuvinte
Şi lucrurile importante le ţine minte.
Nu dezamăgeşte şi nu se supără, iar dac-o face
Îi trece dacă-i faci un compliment in legătură cu ce-i place.
E ş-un fel de curv de lux, şi eu îi sunt peştioaică
Şi din banii ce-i face îmi iau păpuci să-mi placă.
Îi place de mamica lu' o colegă de-a lui
Dar ăsta nu e un secret ce nu trebuie spus nimănui.
Defapt, cum e curv de lux se poate
Spune că-i plac mamele toate.
De-ntorci capu' după el
Scoate şi banii din portofel.
Ascultă ce zice, că le zice bine
Şi scoate la iveală partea genială din tine.
Dar nu face geniu din oricine.
Mi-era fan într-o vreme, dar şi idol, tot-odată
Că de ce zicea el, câteodată eram fascinată.
Ieri am văzut ce-a făcut la atestat
Şi chiar m-a impresionat.
I-am zis c-o să ia notă mare
Şi nu mi-a dat crezare.
Azi, mi-a zis cineva că a luat 10
Şi de-acum pe hol şi pe la modelaj nu va mai trece.
Va merge la facultate
Şi se va face profesor de modelaj la Arte.
Iar apoi va ajunge sculptor renumit în lume,
Ii va lua locul lui Brâncuşi, având mai mare renume.
Iar printre toate astea, eu sper în continuare
Că nu mă va uita şi-mi va mai trimite câte-o scrisoare
Să aflu că e bine, să ştiu ce-a mai făcut
Şi să mă sune de ziua mea să mă-ntrebe dac-am mai crescut.
Pe bune-acum.. Îmi va fi dor...
Pe cine mai ţin la poveşti când zice că pleacă?
Şi abia după minim două ore mai pleacă?
Calyn calin (5/26/2011 4:43:19 PM): ce poza ai vazut cu noi sa fie naspa?
Şi are dreptate.. Ce poză?? Că avem numa' 2 poze.. Din 2 anotimpuri... Iarna şi primăvara.
marți, mai 24
joi, mai 19
miercuri, mai 18
Life's not fair!!
Nu ştiu câţi aşi păţit-o, dar mie mi s-a întâmplat de o grămadă de ori. Şi aşa mi-am dat seama: Life's not fair!!Why?? Because she has a warped sense of humor. Şi asta mă omoară cu fiecare clipă care trece, încet, încet.
Dar cui îi pasă? Păi faza e că nu numai mie îmi face asta, că ne-o face tuturor. Sau, mă rog, unora... Minoritate, majoritate.. Unora.
Faza naşpa e că din decembrie tânjesc după un micuţ vis. De atunci nu mă pot trezi din acea amnezie numită ''îndrăgosteală''. Băi, nu pot zice că iubesc, pen' că încă nu ştiu cum e cu el. Dar nici nu pot zice că nu-mi pasă, pen' că aş minţi.
Da, ştiu, am ceva cu ''pen' că''. Şi? Oricum, înapoi la subiect.
De atunci nopţile nu adorm, visez mult prea mult şi, uneori, îmi imaginez fel şi fel de scenarii care nu prea dau spre SF-uri dintr-un punct de vedere, pen' că se poate tot ce-mi imaginez eu. Doar că dă spre SF în sensu' că aşa ceva nu o să se întâmple cam.. Niciodată. Sau, mă rog. Mie nu o să mă se întâmple niciodată.
Dar eu mă înţeleg relativ bine cu ideea asta. Adică na.. Cum am reuşit să supravieţuiesc doar cu imaginaţia asta a mea de atunci până acum, o să rezist la fel şi în continuare.
O să cam scriu ceea ce îmi imaginez aici, pe bloguleţ, sau na.. Mă rog.. Obiţnuiam să scriu asta în poveste. Doar că.. Ultima parte a poveştii a fost inspirată din noiembrie.. Şi suntem în mai. De atunci s-au schimbat atât de multe lucruri încât nu ştiu cum să le mai bag în poveste.
Nu înţelegeţi greşit, povestea nu e viaţa mea de zi cu zi, dar sunt părţi mai mari, inspirate din viaţa mea, unde am pus părţi mai mici, inventate de mine, detalii ieşite din mintea mea (bolnavă pentru unii).
Şi iar deviem de la subiect..
Sunt îndrăgostită de nu mai pot, recunosc, de un tip care nici măcar nu cred că ştie că exist. Mă rog, defapt, ne ştim de mici copii, dar am uitat asta în timp. Pe bune, pe vremea când eram ''noi în miniatură'' chiar ne cunoşteam, ne ştiam bine. Acum însă, au trecut cam vreo 10 ani de atunci, iar faza cu cunoscutul am aflat-o de la o persoană în care am încredere deplină, o persoană care ştie cu certitudine că vorbeam cu el acum vreo 10 ani şi poate chiar mai bine, iar chestia asta am aflat-o din întâmplare când ea îmi punea veşnica întrebare: ''Şi ia zi, ţi-ai găsit vre-un gagic? Sau un iubit, ceva? '' Iar răspunsul meu, dpă momentul în care am roşit şi mi-am mutat privirea în pământ ceva de genul ''Nu chiar, adică el nu are habar de existenţa mea pe această planetă, atât că m-a văzut, şi poate nici nu s-a uitat defapt la mine, dar era aşa de drăguţ de-ţi stătea inima-n loc când îl vedeai. Şi-l mai cheamă şi X. Şi din câte am auzit, e liniştit, cuminte şi foarte OK. Ah da. Şi e mai mare ca mine cu un an.. Sau cam aşa.''
Atunci, mama a început să râdă zicând ''Doar nu e X cel pe care-l şti de mică!'' Bine-nţeles, a urmat un ''Nuuu!!!!'' din partea mea, urmat de câteva clipe de tăcere, după care am întrebat-o ''Poftim?''... ''Da, X, mai mare ca tine, nu cel cu care-ţi petreci tu verile la mare, dar tot aşa îl cheamă''.
Am dezbătut cu mama subiectul ''X'' ajungând la concluzia că era acelaşi EL pe care-l ştiam de mică, dar, de fapt, nu-l mai ştiam. Şi bănui că nici el pe mine. Oricum, încă visez, noapte de noapte, alt scenariu inventat de mine din seria ''SF-uri ce te ţin în viaţă'' cum eu şi el, nu neapărat împreună, dar măcar mergem împreună spre casă, ieşim la plimbare cu Jay, ieşim cu rolele, iarna ne dăm cu placa, mergem la cabană, la mare cu cortul, la munte cu cortul, îmi răspunde la telefon noaptea la 4-5 în timpul şcolii şi mă ţine de vorbă doar pentru că eu am un coşmar şi nu vreau să adorm la loc fără să i-l povestesc iar el mă ascultă, mă calmează şi îmi spune că îi este dor de mine, cu toate că nu suntem împreună, dar şi alte chestii.
Da, Mr X, chiar vreau să te văd cât mai curând, chiar nu pot dormi nopţi întregi doar pentru că nu vreau ca, atunci când adorm, tu să dispari din imaginaţia mea, nu vreau să te văd supărat şi nici cu altă fată.
___________________________________________________________
p.s. Mi-e dor de tine, mi-e dor de iarnă, mi-e dor de-o chitară, de-o plajă goală, mi-e dor de ploile de vară, de stelele căzătoare, de visele ce le-am pierdut pe drum, la fel ca stelele, de clasa aI-a, dar mai ales de ceva ce mi-am amintit de curând.. Serile de DIAFILM. Nu ştiu câţi aţi avut ocazia la aşa ceva, dar când eram mică, pur şi simplu iubeam diafilmele. De acolo ştiu de ''Ridichea cea uriaşă'', ba chiar îmi amintesc perfect imaginea în care toţitrăgeau de ridiche să iasă, ''Păcală'' ştiu sigur că l-am văzut de sute de ori, ''Capra cu 3 iezi'' mă făcea să-mi dea lacrimile când iezii erau mâncaţi de lup, iar ''Punguţa cu 2 bani'' era preferata mea. Mai erau şi alte poveşti, ştiu asta sigur, dar astea sunt cele ce îmi vin acum în minte.
Life's not fair!!
Nu ştiu câţi aşi păţit-o, dar mie mi s-a întâmplat de o grămadă de ori. Şi aşa mi-am dat seama: Life's not fair!!Why?? Because she has a warped sense of humor. Şi asta mă omoară cu fiecare clipă care trece, încet, încet.
Dar cui îi pasă? Păi faza e că nu numai mie îmi face asta, că ne-o face tuturor. Sau, mă rog, unora... Minoritate, majoritate.. Unora.
Faza naşpa e că din februarie tânjesc după un micuţ vis. Un vis ce mi-ar fi plăcut să se împlinească.. Aşa.. Cadou de ziua mea, dacă tot e în februarie. De atunci nu mă pot trezi din acea amnezie numită ''îndrăgosteală''. Băi, nu pot zice că iubesc, pen' că încă nu ştiu cum e cu el. Dar nici nu pot zice că nu-mi pasă, pen' că aş minţi.
Da, ştiu, am ceva cu ''pen' că''. Şi? Oricum, înapoi la subiect.
De atunci nopţile nu adorm, visez mult prea mult şi, uneori, îmi imaginez fel şi fel de scenarii care nu prea dau spre SF-uri dintr-un punct de vedere, pen' că se poate tot ce-mi imaginez eu. Doar că dă spre SF în sensu' că aşa ceva nu o să se întâmple cam.. Niciodată. Sau, mă rog. Mie nu o să mă se întâmple niciodată.
Dar eu mă înţeleg relativ bine cu ideea asta. Adică na.. Cum am reuşit să supravieţuiesc doar cu imaginaţia asta a mea de atunci până acum, o să rezist la fel şi în continuare.
O să cam scriu ceea ce îmi imaginez aici, pe bloguleţ, sau na.. Mă rog.. Obiţnuiam să scriu asta în poveste. Doar că.. Ultima parte a poveştii a fost inspirată din noiembrie.. Şi suntem în mai. De atunci s-au schimbat atât de multe lucruri încât nu ştiu cum să le mai bag în poveste.
Nu înţelegeţi greşit, povestea nu e viaţa mea de zi cu zi, dar sunt părţi mai mari, inspirate din viaţa mea, unde am pus părţi mai mici, inventate de mine, detalii ieşite din mintea mea (bolnavă pentru unii).
Şi iar deviem de la subiect..
Sunt îndrăgostită de nu mai pot, recunosc, de un tip care nici măcar nu cred că ştie că exist. Mă rog, defapt, ne ştim de mici copii, dar am uitat asta în timp. Pe bune, pe vremea când eram ''noi în miniatură'' chiar ne cunoşteam, ne ştiam bine. Acum însă, au trecut cam vreo 10 ani de atunci, iar faza cu cunoscutul am aflat-o de la o persoană în care am încredere deplină, o persoană care ştie cu certitudine că vorbeam cu el acum vreo 10 ani şi poate chiar mai bine, iar chestia asta am aflat-o din întâmplare când ea îmi punea veşnica întrebare: ''Şi ia zi, ţi-ai găsit vre-un gagic? Sau un iubit, ceva? '' Iar răspunsul meu, după momentul în care am roşit şi mi-am mutat privirea în pământ suna ceva de genul ''Nu chiar, adică el nu are habar de existenţa mea pe această planetă, atât că m-a văzut, şi poate nici nu s-a uitat defapt la mine, dar era aşa de drăguţ de-ţi stătea inima-n loc când îl vedeai. Şi-l mai cheamă şi X. Şi din câte am auzit, e liniştit, cuminte şi foarte OK. Ah da. Şi e mai mare ca mine cu un an.. Sau cam aşa.''
Atunci, mama a început să râdă zicând ''Doar nu e X cel pe care-l şti de mică!'' Bine-nţeles, a urmat un ''Nuuu!!!!'' din partea mea, urmat de câteva clipe de tăcere, după care am întrebat-o ''Poftim?''... ''Da, X, mai mare ca tine, nu cel cu care-ţi petreci tu verile la mare, dar tot aşa îl cheamă''.
Am dezbătut cu mama subiectul ''X'' ajungând la concluzia că era acelaşi EL pe care-l ştiam de mică, dar, de fapt, nu-l mai ştiam. Şi bănui că nici el pe mine. Oricum, încă visez, noapte de noapte, alt scenariu inventat de mine din seria ''SF-uri ce te ţin în viaţă'' cum eu şi el, nu neapărat împreună, măcar mergem împreună spre casă, ieşim la plimbare cu Jay, ieşim cu rolele, iarna ne dăm cu placa, mergem la cabană, la mare cu cortul, la munte cu cortul, îmi răspunde la telefon noaptea la 4-5 în timpul şcolii şi mă ţine de vorbă doar pentru că eu am un coşmar şi nu vreau să adorm la loc fără să i-l povestesc iar el mă ascultă, mă calmează şi îmi spune că îi este dor de mine, cu toate că nu suntem împreună, dar şi alte chestii.
Da, Mr X, la tine mă refer. (Ştiu, chiar dacă citeşte, nu are cum să se prindă că e el)
___________________________________________________________
p.s. Mi-e dor de tine, mi-e dor de iarnă, mi-e dor de-o chitară, de-o plajă goală, mi-e dor de ploile de vară, de stelele căzătoare, de visele ce le-am pierdut pe drum, la fel ca stelele, de clasa aI-a, dar mai ales de ceva ce mi-am amintit de curând.. Serile de DIAFILM. Nu ştiu câţi aţi avut ocazia la aşa ceva, dar când eram mică, pur şi simplu iubeam diafilmele. De acolo ştiu de ''Ridichea cea uriaşă'', ba chiar îmi amintesc perfect imaginea în care toţi trăgeau de ridiche să iasă, ''Păcală'' ştiu sigur că l-am văzut de sute de ori, ''Capra cu 3 iezi'' făcea să-mi dea lacrimile când iezii erau mâncaţi de lup, iar ''Punguţa cu 2 bani'' era preferata mea. Mai erau şi alte poveşti, ştiu asta sigur, dar astea sunt cele ce îmi vin acum în minte.
_______________________________________________________
Întrebare acum:
Cui îi mai e dor de diafilme??
luni, mai 16
duminică, mai 15
duminică, mai 8
How high you dream
Şi m-a-ntrebat din senin:
-Sincer, acum aştept să mă strângi de gât când coborâm...
-How high you dream?
-Destul.. I-am răspuns privind în jos, spre florile de pe marginea aleii...
-Păi asta doar tu o şti...-Eşti chiar sigură?
-Da! Lasă-mă! M-am săturat! La ce bun dacă visez prea mult?
Mă săturasem de întrebările lui ce mi se păreau aiurea. Unde voia să ajungă? Din păcate n-aveam azi nimic de făcut decât să stau cu el toată ziua şi să-i suport întrebările...
-Şi spune-mi.. Ai fost vre-o dată îndrăgostită?
-Da' ce te interesează?
-Hai, spune-mi...
-Nu vreau!
-Deci da!
-Treaba mea!
-Şi nu s-a terminat bine?
-Ba da!
-Deci ai fost îndrăgostită!
-Hai lasă-mă cu dragostea.. E aiurea!
-Dar măcar ai făcut ceva ca să fi cu cel de care-ţi plăcea?
-Ce rost are?
-Deci nu.
-Deci nu mai pune întrebări idioate de la care sco
ţi concluzii tâmpite!
-Mă fac că nu te-am auzit şi continui să trag concluzia asta din cauza reacţiei tale.
-Iar eu, dacă te loveşte o maşină sau ceva, mă prefac că nu observ.
-Tu pierzi!
-Poftim?
-Hei! te-ai dat vre-o dată în carusel?
-Pff ce tâmpenie! Normal! Orice copil se dă măcar odată! Iar eu sunt una din cei ce s-au dat vară de vară, la mare.
-Atunci, te ţine să ne dăm?
-Normal! Da' nu înţeleg de ce.
-Bine-nţeles că nu! Că doar la tine totul trebuie să aibă logică! De ce să ai fluturaşi în stomac? De ce simţi că zbori...
-Nu sunt aşa.. Doar că nu mai am 5 ani să mă dau în aşa ceva...
-Haide! Va fi frumos, îţi promit!
Şi aşa m-a convins să mă dau în carusel. Pentru prima dată de când îl cunoşteam, mă convinsese să fac ceva.
-Sincer, acum aştept să mă strângi de gât când coborâm...-Din cauza întrebărilor? Mă mai gîndesc..
-Nu! Din cauza a primului lucri pe care te-am convins să-l faci!
-E o senzaţie ciudată... Îmi cam place.. Dar nu înţeleg...
-Nu trebuie. Doar simte-te bine!
miercuri, mai 4
Lasă-te pe spate şi hai...
Habar n'am voi, dar eu pe melodia asta m'aş putea îndrăgosti de milioane de ori indiferent cât e ceasul, dacă plouă sau e secetă sau dacă sunt beată sau trează. Pe melodia asta m'aş putea doar îndrăgosti.... Atât...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)