Party şi iar party.. De la un timp devine obositor.
Sincer, câteodată mi se face aşa un dor de zilele în care stăteam în casă all day long cu popcornul lângă mine, sticla de Cola la nici juma' de metru de mâna mea, uitându-mă la nu-ştiu-ce film/serial/ascultând muzică şi cu gândul la ''nemurirea sufletului''.
Azi mi-am propus să stau acasă şi să desenez în timp ce ascult muzică, să mă odihnesc după seara trecută. Şi dacă mă enervez, la anu' nu mai merg nici măcar la unul. Poate la cel de la liceul nostru că deh, într-o vreme aveam în gând să-l prezint şi eu..
Oricum, anii trecuţi când mă rugam de mama o săptămână să mă lase intr-un club/la un bal mai mult de ora 12, abia aşteptam vremea asta, când mama nu mă va mai chema acasă la ''ora Colgate'', ci mă va lăsa să stau câââât vreau eu.
Acum însă, cum să vă zic.. Hai că la primul bal de anu' ăsta parcă treacă, meargă mi-a părut rău să plec mai devreme acasă, poate pentru că am pelcat din cauză că aveam febră şi am îneput să mă simt rău. La al doilea bal, pe la 3 jumate parcă am început să mă plictisesc. Iar acum, la balul de aseară, s-a spart gaşca la 2. Fraţilor, cum să vă zic.. Atunci când ai o oră la care să ajungi acasă, îţi doreşti să mai stai. Când poţi sta cât vrei, pleci mai repede decât ţi-ai fi imaginat.
Cam asta-i teoria mea despre toată chestia cu bumţi bumţi-ul şi cluburile.
Mâine vreau să fac acelaşi lucru ca azi, că mai vine un week-end din sezonul balurilor şi cine ştie cât de obositor o să fie.
p.s. Thank God că am darul acela de a rezista pe tocuri ore bune chiar şi atunci când dansez sau pur şi simplu stau în picioare, comparativ cu alte persoane care după 2-3 ore de stat în picioare înnebunesc în ''păpucii infernului''.
p.s.s (ăsta-i legat de poză) Ana, ne e dor de tine!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu