Ne-am luat Tedi şi toţi copiii mici care treceau se uitau la noi, după care le spueau părinţilor: Vreau şi eu! sau : Uite mami că fetele astea încă mai beau Tedi!
Da, bem Tedi! Şi??
Am ajuns şi noi la o bancă liberă în tot [s]mall'ul nostru şi, după ce ne-am aşezat am decis să deschidem sticlele de Tedi. Numai că sticla mea nu se deschidea. Am agitat-o am întors-o pe toate părţile şi toate cele, dar.. Nimic!
Mă uit la Cami cum bea liniştită şi îi spun:
-Cami sticla mea nu se deschide!
Răspunsul acesteia veni imediat, duppă ce-mi aruncă o privire sfidătoare:
-Dacă n-ai multivitamine.....
Nu am mai zis nimic şi am continuat încercările de a-mi deschide sticla de Tedi iar într-un final am reuşit.
Beau ce beau şi la un moment dat, după ce văd că toată lumea se uită ciudat la noi, mă întorc spre Cami şi o întreb:
-Totuşi tu Cami.. Cum naiba să ne luăm Tedi..
-Cu doi lei! fu răspunsul acesteia.
Mi-e lene să scriu si despre tipul de un metru douăzeci şi-un şniţel, chipsurile naşpa, revistele şi tipu' cu ochelari de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu