Bumţi bumţi iar şi iar

Party şi iar party.. De la un timp devine obositor.

Sincer, câteodată mi se face aşa un dor de zilele în care stăteam în casă all day long cu popcornul lângă mine, sticla de Cola la nici juma' de metru de mâna mea, uitându-mă la nu-ştiu-ce film/serial/ascultând muzică şi cu gândul la ''nemurirea sufletului''.

Azi mi-am propus să stau acasă şi să desenez în timp ce ascult muzică, să mă odihnesc după seara trecută. Şi dacă mă enervez, la anu' nu mai merg nici măcar la unul. Poate la cel de la liceul nostru că deh, într-o vreme aveam în gând să-l prezint şi eu..

Oricum, anii trecuţi când mă rugam de mama o săptămână să mă lase intr-un club/la un bal mai mult de ora 12, abia aşteptam vremea asta, când mama nu mă va mai chema acasă la ''ora Colgate'', ci mă va lăsa să stau câââât vreau eu.

Acum însă, cum să vă zic.. Hai că la primul bal de anu' ăsta parcă treacă, meargă mi-a părut rău să plec mai devreme acasă, poate pentru că am pelcat din cauză că aveam febră şi am îneput să mă simt rău. La al doilea bal, pe la 3 jumate parcă am început să mă plictisesc. Iar acum, la balul de aseară, s-a spart gaşca la 2. Fraţilor, cum să vă zic.. Atunci când ai o oră la care să ajungi acasă, îţi doreşti să mai stai. Când poţi sta cât vrei, pleci mai repede decât ţi-ai fi imaginat.

Cam asta-i teoria mea despre toată chestia cu bumţi bumţi-ul şi cluburile.

Mâine vreau să fac acelaşi lucru ca azi, că mai vine un week-end din sezonul balurilor şi cine ştie cât de obositor o să fie.

p.s. Thank God că am darul acela de a rezista pe tocuri ore bune chiar şi atunci când dansez sau pur şi simplu stau în picioare, comparativ cu alte persoane care după 2-3 ore de stat în picioare înnebunesc în ''păpucii infernului''.

p.s.s (ăsta-i legat de poză) Ana, ne e dor de tine!!

Nu ştiu câţi din voi pot citi ceea ce scrie, dar totuşi, pentru cei care-şi dau seama, daţi un play şi la melodie. Are versuri "mai pă feeling".

Nu vă mai reţin timpul preţios, voiam doar să vă arăt asta.

Gata, plec. Am de învăţat lecţii kilometrice şi de făcut proiecte pe foi milimetrice.

Ţineţi minte ce vă zicea DOC (păntru aceia care au dat un click şi şi-au prins urechile în melodiie de pe album) : Limita de jos e ceru'!

Mrs President

Ieri aveam emoţii la discurs, azi mă concentram la subiectelede la testul la geografie unde încercam să-mi amintesc o caracteristică a Norvegiei.

Colegii votau preşedintele consiliului şcolar al elevilor în timp ce eu îmi storceam creierii pentru Norvegia. L-am auzit pe profu' că mă strigă la un moment dat şi atunci mi-a zis să merg să votez.

Eu!? De ce eu!? Am dreptul să votez!? Da frate, am dreptul să MĂ votez!

Şi m-am votat!

Am plecat de la şcoală devreme cu sufletul la gură şi cu mintea la alegeri gândindu-mă că poate poate nu o fi să ies. Dar mă gândeam că totuşi, am o şansă. Că poate lumea a bifat a doua căsuţă şi nu prima. Că poate, poate..

Am ajuns şi acasă şi tot nu ştiam nimic. Asta până domnul mister mi-a zis că am câştigat.

"Ce chef de glume are şi ăsta micu' ".. Dar apoi am sunat-o pe Roxana care mi-a confirmat că, într-adevăr, am câştigat.

So.. I'm Mrs. President (La consiliul şcolar al elevilor, logic)

Wish me luck and may all my plans will happen!!

Lucrare de control

Ce să zic? Eu n-am ce zice.. Treaba mea e să mă delectez cu ceea ce zice el.Să mă las purtată de rimă, de mesajul lui şi de felul în care le zice.

E aşa genial ceea ce zice.. Cel puţin pentru mine. Cum să vă zic.. E "pă feelingu meu". E ca un doctor, copilul 90`ilor, nu poate fi oprit, e în poliţia rap-ului. Face piesă de club şi la un ceai te ia cu dume gen o să fim şi probabil că apa s-o face vin, da sângele apă nu se face şi abureşte cu vecinii lui, face cu tine întâi rapcapitulare după care îţi dă lucrare!!

Şi-l mai poţi caracteriza în pagini că are versuri ce scot forţele din tine, cu el toată lumea cântă că atunci când dă rimele, le dă bine!

E DOC tati!

Şi ia spuneţi.. V-a plăcut lucrarea?

Bal..

Îmi pare rău că am lăsat totul baltă aşa, dintr-o dată, dar credeţi-mă, vara asta am fost extrem de ocupată, mai mult plecată decât acasă, iar când ajungeam acasă despachetam bagajele, puneam hainele la spălat şi tot ce mai trebuia iar după 2-3 zile mă apucam de alt bagaj.. Îmi cer scuze încă odată şi vă promit că o să încerc să postez cât mai des..

Bun, şi acum să începem cu ultimul lucru care m-am gândit să-l scriu:

Acum un an scriam despre balul bobocilor din perspectiva unei boboace lipsite de experienţă care a urcat pe scenă plină de emoţii, cu picioarele tremurânde pe tocurile de 15 şi îmbrăcată în rochiţe "făcute de mine", adică nah, dintr-alea desenate de mine pe-un A4 şi duse la croitor, iar el, după ce mă întreba ce material vreau să folosesc pentru rochiţă, îmi spunea şi cât îmi trebuie. Dar nu doar rochiţe dintr-alea ci şi rochiţe "normale", luate din magazine, la fel ca şi păpucii. În fine..

Atunci tremuram înainte să intru pe scenă să mă prezint, acum mă amuzam de timiditatea bobocilor şi îmi doream să fiu iar în locul lor, curioasă dacă aş mai fi avut acele emoţii de la început. (Oricum, o să am ocazia să fiu pe scenă un bal intreg anul viitor probabil, când voi organiza balul, dacă-l voi organiza sau dacă vom organiza un bal al bobocilor)

Probele au fost extraordinare iar organizarea a fost de nota 10.

Dintre probele de aptitiudini, favorita mea a fost cea a Antoniei care a ieşit extraordinar de bine. Felicitări Antonia!!

Iar dintre toate probele, cea mai drăguţă a fost cea cu imitatul scenei din filmuleţ. Şi felicitări organizatorilor pentru filmuleţele alese! (Şi totuşi, unde aţi găsit voi "Peter Pan" şi "Piratul Jack cel Teribil", că mi-e tare dor de ele şi tare mult m-aş mai uita la toate episoadele alea pe care, acum câţiva ani, le ştiam pe de rost?) Iar bobocii au fost aşa simpatici improvizând.. N-am cuvinte! Erau aşa de atenţi atunci când se derula filmuleţul, iar la finalul lui nu mai ştiau aproape nimic. Ce emoţii trebuie să fii avut dragii de ei.

Spre sfârşitul balului stăteam cu sufletul la gură deoarece eu şi Roberto trebuia să le dăm premiile lui Miss şi Mister Boboc. Eram în spatele scenei, aşteptând să ne cheme Kamara pe scenă. Mă tot ântrebam dacă o să am emoţii atunci când voi anunţa câştigătoarea, dar acele emoţii nu au mai venit. Păcat. Acum mi-e dor să am emoţii, să simt fluturi în stomac.. Atunci voiam să scap de asta.

Oricum, ajunsă pe scenă, am anunţat câştigătoarea titlului de Miss Boboc L.M.A.P. 2011-2012, i-am dat tiara (care nu stătea cum trebuie), panglica, cadoul şi buchetul de flori şi, într-un fel, am simţit cum o parte din mine radiază de fericire, fericire că am avut onoarea de a preda acest "titlu" mai departe. Felicitări Miruna!! Super piesă şi super voce!

Felicitări şi Mister-ului, Cristi!! Bravo Cristi, mi-a plăcut cum l-ai imitat pe Becali!

Felicitări şi Miss şi Mister-ului Popularitate, dar şi locurilor II şi III!!

Şi, bine-nţeles şi celorlalţi participanţi! Cu toţii aţi fost minunaţi pe scenă dragilor!

Şi un sfat Miss-urilor si Mr-ilor: Nu vă lăsaţi duşi de val, că peste 4 ani nimeni nu va mai şti care/cum aţi fost. Şi totuşi, dacă tot aţi câştigat, încercaţi să dovediţi şi în continuare că meritaţi asta.

Felicitări încă odată!

Amintiri...

Câteodată-s mai melancolică, altădată nu. Acum ascult tot felul de melodii ce-mi amintesc de campurile în care am fost până acum şi de oamenii de acolo.

Mi se face dor, din ce în ce mai dor, dar mi-e şi somn.

Nu mai scriu, vă las cu melodia care sper să vă placă şi ne-auzim data viitoare...

Pân-atunci, grijă de voi şi cât mai multe amintiri.

Fraţilor, asta nu e vară!

''Fraţilor, asta nu e vară! Fraţilor, asta nu e vară! Fraţilor, asta nu e vară!'' strigă o voce în capu' meu.

Nu pot să cred că de câteva zile stau ca planta în casă că e o vreme aşa de naşpa de nici chef să ies n-am. Bine, mai ies aşa seara, da' tot degeaba. Ce rost are vara dacă nu pot merge la ''ţevi'' să stau ca o vacă în apa pân-la gât de acolo, sau la ''izi'', ca ''să stau ca sub stropitori''. Să stau la plajă fraţilor, să mă bălăcesc cât e ziulica de lungă, să mănânc ''corn cu ciocolată învelit în ciocolată'' zis şi ''ciocolată cu corn''. Mi-e dor şi să mi se-ncălzească apa cât stau cu burta la soare, iar când să iau o gură să o scuip aşa, ca-n filmele cu proşti, din cauză că e fierbinte. Mi-e dor să merg ''în cucuruz'' şi să m-ascund acolo de soare cu un aparat foto în mână pe care să m-apuc să-l folosesc, fotografiind tot ce-mi pică-n faţă. Mi-e dor şi şă mă ''ciondănesc'' cu Jay cânt trebuie să-i fac baie iar el să mârâie la mine şi eu să încep să râd de el şi de cum arată plin de spumă...

Mai pe scurt, mi-e dor de SOARE! Unde eşti tu, Soare? Unde-s razele tale de care mi-e aşa de dor?

Nu mai suport să ies din casă în teneşi sau adidaşi şi cu hanoracul pe mine. Mi-e dor de tricouri, pantaloni scurţi şi şlapi.

Sper măcar în Austria să fie soare.. Să nu stau şi acolo înfofolită toată ziulica. Să stau ca în ceilalţi ani, în haine de VARĂ. Haine pentru mijlocul verii, adică pantaloni scurţi, sandale şi tricouri largi şi lungi. Cam asta aştept de la Soare.

Şi că veni vorba de Auzstria, mai sunt 6 zile magice în care o să-mi cam caut bocanci, că până acum nu am găsit(asta se întâmplă când stai în Alba şi ai 3 magazine cu bocanci la dispozitie, fiecare cu maximum 2 modele de bocanci mărimea ta, nu ca-n Cluj, Timişoara sau Bucureşti)

Şi aşa, ca de final, nu m-am putut abţine să nu pun o poză cu panourile.

Adică al meu, a lu' Estera, Alin şi Diana(de la stânga). & YES! Îmi chiar palce cum au ieşit!!!

Vă las, grijă de voi şi să aveţi noroc de soare şi la propriu şi la figurat!

Something.....

Stau şi beau dintr`o sticlă de apă la jumate aşteptând să apară noul episod din RObotzi. Între timp căutam în playlist-u de pe youtube (thank god că există aşa ceva - şi youtube'u şi playlistu' care ţi'l poţi face acolo- ) nişte melodii mai dragi. Am dat aşa de draga ''Welcome to my life''(de la Simple Plan) şi ''Heaven can wait''(asta'i by We the Kings) dar şi de ''I'm just a kid''(tot Simple Plan) sau ''You give love a bad name''(de la Bon Jovi). Că veni vorba, tare-mi pare rău că n-ajung la Bon Jovi.. Dar, pe altă parte, o să fiu în Austria cu cerce, cu fetele şi cu băieţii şi ''o să ne cumpărăm ochelari de soare Ray Ban Wayfarer, găleţi de crispy strips de la KFC(!!) şi o să ne îndopăm cu cafea direct de la Starbucks. Cam ăsta e planul pe vara asta în Austria, pe lângă distracţia din camp. Şi va fi distracţie pen-că nu e camp fără.

Vreau, deasemenea să câââânt.. Sau să lălăi versurile cântecelor ce le cântă ceilalţi la chitară.

Gata, nu mai scriu că mi-e lene...

vă pup şi grijă de voi.

Tinyfacts

I`m not hungry anymore..

2 ani

Dragilor, 2 ani s-au dus de când ne-am luat rămas-bun de la MJ. Aşa că, m-am gândit ca azi să postez o melodie care mi-e dragă de-a lui.

Bine-nţeles, pentru azi am mai ''pregătit'' şi Better on the other side care, sincer, mă face să îmi amintesc de vremurile când eram mică şi cântam melodiile lui prin casă cu o perie în loc de microfon şi cu mănuşi.

''This is the kind of song that makes the angels cry...''