Today...

Today.. Am cam terminat`o cu tot. Am cam terminat`o cu şcoala, trezitul la 7 dimineaţa, ascunsul cearcănelor cât mai bine după o noapte nedormită în cam 5 minute, confuzia creată odată cu deschiderea dulapului, rafalele de vânt[calde, reci] care te izbesc în faţă odată cu deschiderea uşii, salutul acela cu jumătate de gură pentru că cealaltă jumătate încă doarme, nervii creeaţi de faptul că ai uitat ce ai visat deşi şti cu siguranţă că era ceva minunat, faptul că trebuie să stai treaz la ore la care n-ai putea nici dacă ai dormi 2 zile înaine, dar, cu toate astea, o faci măcar pe jumătate.. Iar lista asta ar putea continua mult şi bine, doar că mi-e lene să scriu părţile rele ale şcolii, având în vedere că încă-mi amintesc acele momente unice împreună cu colegii, mi-amintesc, de la admitere când cântam ca nebuna pe hol, la ziua în care l-am întrebat pe Alin de unde este, iar când el a zis ''Cugir'', eu am rămas ceva de genu' '':O WTF!?'', iar acum mi-este ca un frate, mi-amintesc şi când am plecat de la mate în Erol şi afară era aşa de frig, era în preajma Crăciunului iar noi, fetele, purtam căciuliţe specifice, roşii cu ''cănac'', mi-amintesc şi când ne-am dus o parte din noi la Cugir, în februarie, în primul week-end din vacanţa dintre semestre iar eu cu Mury, ajungând primele în vârful cetăţii, a trebuit să-l aşteptăm pe Rockeru' iar el nu era nici la jumătatea cetăţii, mi-amintesc şi prima seară la karaoke în Cugir[well, astă zi în care am fost şi la karaoke a avut mai multe chestii în ea, dar mă limitez la atât], mi-amintesc şi Balul Bobocilor dar aici nu dau detalii, mi-amintesc şi zilele de iarnă în care ne strângeam în Enigme încă de la 8 fără 20, cu toate că abia la 8 se deschidea, mi-amintesc şi zilele când am fost la alin ş-am făcut cartofi prăziţi cu Claudia, dar, în loc dee ulei am pus vin în tigaie şi au ieşit mai degrabă cartofi fierţi, mi-amintesc şi când am făcut cremvurşti, şi prima, şi a doua oară. Mi-amintesc chiar şi ''Sandwichurile la cutiuţa magică'' ale lui Alin, pe care i le mâncam de jumătate. Mi-amintesc şi cum mergeam pe jos acasă cu Miriam, când mâncam cu ea la fast-food-ul din Ampoi.. Şi aici partea nasoală e că Miriam va pleca. Şi cine ştie când va mai veni prin România?

Oricum, acum nu e momentul să dramatizez, cu toate că-mi va fi dor. Dar mă aşteaptă o vară plină, iar apoi urmează clasa aX-a.

So... Good luck and a great summer for everyone. & wake me up when my dream's gonna happen in real life.

+ o minunata melodie care sper sa va faca sa zambiti >> D.M.