miercuri, octombrie 20

Give me your hand, darling.. please..

Stiu ca`i posibil sa va intrebati DE CE tocmai poza asta, cu Americile, si oceanele. Vreau sa pun accent pe OCEANE. Intr`un fel sau altu, despre asta e vorba in postu` asta, mai mult sau mai putin.
Mereu am fost fascinata de povestea Soarelui si a Lunii.. Adica.. mitul lor.
Si recunosc: Le invidiez dragostea, cu toate ca NU vreau sa fiu in locu lor la sfarsitu` povetii..
I mean.. Nu vreau sa mi se interzica sa ma apropii de persoana pe care`o iubesc..
[Pentru cei care nu stiu mitul, o sa`l scriu aici, asa, mai pe scurt:
EL=Soare
EA=Luna
Cei doi se iubeau, fiind cei mai frumosi din univers. Cuplul perfect, mai pe scurt.
Din cauza asta, toti ceilalti ii invidiau. Atunci toti oamenii s`au dus la Dumnezeu si i`au cerut sa`i omoare pe cei doi. Fiindu`i mila de ei, Dumnezeu a ales sa nu`i omoare, ci sa`i faca vesnici. Insa cu conditia ca cei doi sa nu se intalneasca niciodata.
Asa ca Soare rasare ziua, iar Luna noaptea. Cateodata Luna rasare mai repede, doar ca sa`si vada iubitul cum dispare dupa munti, dar nu inainte de a`i spune cat o iubeste.]

Well.. Cred ca e de`nteles ce parte imi place, si care nu.
Oricum, sa revenim la ale noastre, am pus poza cu oceanele deoarece asemanarea dintre povestea Lunei si a Soarelui este foarte asemanatoare cu cea a oceanelor.
Poate va ganditi ca aberez. Dar nu, nu aberez deloc.
Imaginati`vi`l pe Pacific cum incearca sa`si sarute iubita, Atlantic, la canalul Panama.
Hai ca putina imaginatie aveti si voi, sa va ganditi ca sunt doua fete, vazute lateral, in dreapta Atlantic iar in stanga Pacific. Si totusi, stim ca nu o sa se intalneasca in alt loc, fata in fata, sa poata sa se ia in brate si sa se sarute.
Ganditi`va ca oceanele, precum Soarele si Luna, sunt ca doua persoane, un el si`o ea, pe care ii desparte un perete de sticla.
Cei doi pot merge oriunde, pot face absolut ce vor, dar nu se pot vedea decat printr`o sticla, un geam care nu poate fi spart, ei nu se pot atinge, nu pot sa se tine in brate, iar cel mai rau, nu se pot tine de mana.
De ce e asa de rau ca nu se pot tine de mana?
Pai poate voi ganditi altfel. Poate pentru voi, sa ti persoana iubita de mana, e un reflex, o simpla chestie. Dar.. Asa ganditi voi.
Pentru mine, sa`l tin de mana, e mult. Mult de tot. Pentru ca atunci cand il tin de mana, stiu ca e al meu. Ca`mi apartine si ca`i apartin.
Poate din acest motiv nu`mi place sa tin baietii de mana, poate doar fetele, gen colegele de clasa cand ne grabim sa mergem intr`un loc sau ceva. Da` in rest, nu tin pe nime de mana.
Bine`nteles ca`mi place sa`l si imbratisez pe EL, dar pana acolo, ma multumesc sa`l poti tine de mana... :)



And here: Sarutul dintre Pacific si Atlantic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu