Nimicuri

Ok, deci oficial mi s-a acrit complet de alea ce arată mereu bine dar mereu au ceva de comentat la înfăţişarea lor. Şi nu o fac pentru că nu le place ceva la ele, ci doar ca să primească complimente.

Hei, voi, alea ce vă plângeţi mereu de căcaturi, nu mă impresionaţi deloc. N-arăt eu ca scoasă din cutie, recunosc, dar măcar nu mă plâng de înfăţişarea mea ca să primesc complimente şi să-mi zică lumea cât de bine arăt.

Unde mi-e sabia laser cand am nevoie

Aici pot fii ce vreau, cine vreau, pentru că nimeni nu ştie dacă ceea ce scriu sunt păreri dintr-un film melancolic sau am căzut în depresie. Şi de-asta nu mă judecă nimeni aici..

Staţi liniştiţi, spre fericirea/dezamăgirea voastră, sunt bine. Vă zic asta acum, pentru a nu trage concluzii pripite în legătură cu ce o să citiţi..
Am aici o conversaţie.. Mai ''intimă'' aşa, adică nu la modu' ăla, dar mai altfel..
Nu o pun aici ca să vă spun vre-o poveste, ci doar pen' că mi se pare că exprimă un adevăr teribil. Dar teribil rău de tot...

Conversaţia e între nişte persoane care se ştiu de ceva timp, dar nu au fost vre-o dată aşa prieteni. Totuşi, e doar o descărcare, mai mult sau mai puţin..
Să-i numim ''A'' şi ''B''

A .: ba nu stiu cum nu se prind unii.. .. gen persoane la care candva le ziceai totu', cand ai o problema si nu le-o zici, nu isi dau seama ca-i include si pe ei? ca de-aia nu le zici problema
A .: adica uita-te ce sts am
B : chiar voiam sa te-ntreb ce-i cu sts; dar ziceam ca te supar
A .: ia-o asa: ai un prieten ff bun, ii zici totu' tot timpu, indiferent ce.. brusc, incepe sa vorbeasca asa, naspa, sec, sa te faca pe tine sa pici de aiurea in orice conversatie, si cand dintr-o data iti pui un sts asa, mai.. "naspa" si nu vrei sa-i zici de ce, adica zici ca esti ok, ca nu-i nimic
A .: si nu-i zici nimic
A .: nu isi da seama ca e parte din problema?
B: ... pai cine stie
B: poate e mai ingust sau nu ia in calcul varianta
B: si eu aveam un gen dinasta de prt..
A .: ca nu vrei sa-i zici: pt ca esti de c*cat mai nou, te comporti naspa, ma suni numa cand te plictisesti, ma intrebi ce fac si dupa ce iti zic ''bine'', incepi si-mi zici tu toata istoria ta, fara sa te mai opresti sa zici: ''tu? in rest?..''
A .: vorbesti sec si naspa
A .: si acum tot eu is aia greu de inteles si aiurea?
A .: bine, ca nu-i numa asta, gen nu am starea asta doar din cauza persoanei respective, dar nu imi ridica deloc moralu' daca o va tine tot asa. Si mai si zice ca ''anunta-ma cand te hotarasti sa-mi spui ce ai''. dar vai, ce de ajutor imi este.
A .: in momente ca astea chiar imi doresc sa nu-mi fi pierdut sabia laser..


Nu întrebaţi cine sunt, am promis că vor rămâne anonimi. Deşi, sincer, draga mea A, îmi pare rău de starea în care te afli. Aş vrea să-ţi pot da putin optimism şi o îmbrăţişare, aşa, ''live'' şi ca la carte, dar te rog, deocamdată, mulţumeşte-te cu ceva virtual..

Plansul Sirenelor

"beat-u asta-i tare ca tine.."

Imi amintesc, stii versurile astea, partea lu` Chimie iti place si tie.. Dar pe mine ma omoara partea aia, intr-un sens bun, intr-un sens bun.. Ma termina piesa, ma coplesesc versurile... Mai e nevoie de alte introduceri? Mai e nevoie sa zic ceva? Piesa e piesa de baza, e prea prea si foarte foarte! E minunata, cum zice si-n ea "beat-u asta-i tare ca tine"; ca tine, ca mine, cum vrei tu, dar tare cum nu se poate mai tare..

Si-atat!

Aveti ceva de obiectat? De comentat? ☺

Girls or Skyrim?

Lene

Azi am chef de...
Teoretic de citit ION şi de învăţat de pe vreo 10 foi nişte chestii plictisitoare.
Practic 9gag, Mess, Youtube şi Family Guy.
Aşaaa mă bate-o lene, de nici să mănânc n-am chef să merg.
Cred că mă apuc de desenat...
Glumea, în fine. Vă las cu un citat ce l-am auzit de la profa de opţional obligatoriu: Iubirea se conjugă la imperfect.

Hai, meditaţi voi la ce vrea să zică, fiecare pentru el.

Vă salut. Aveţi grijă de voi în continuare!!!

Lene, lecţii.. Las-o baltă

...Ş-am atât de multe pe cap în unele zile că sfârşesc prin a nu face nimic...

Adevărat, am zile în care mă trezesc dimineaţa şi îmi dau seama că am de făcut x lucruri pe care nu ştiu de unde să le-ncep şi unde să le termin. Apoi în drum spre şcoală îmi fac un fel de orar, gen întâi fac una, după alta, şi tot aşa. Dar ajung să nu fac nimic altceva decât să mă hlizesc o zi întreagă pe 9gag conştientă totuşi că nu am făcut nimic.

La fel şi acum. Mâine am teză la engleză, nu mă stresez, acolo iau cel puţin un 9. Nu asta e problema. Problema e că am de pictat o icoană la religie, icoană de care nici nu m-am apucat, dar, treacă-meargă şi asta, am şi test la istoria artei. Şi asta e buba adevărată: 4 pagini pdr pe mâine despre 5 pictori/sculptori.. Chestii de artă.. Dar totuşi.. 4 pagini?... Să fim serioşi profu'; ţi-am zis data trecută că avem teză. Şi îţi trebe şi pdr.. Măcar lasă-mă să mă exprim cum vreau eu nu cu cuvintele de pe wiki.

Mi-e aşaaa lene să mai scriu acum.. Mai ales când mă gândesc (,) că mai am şi un referat la bio despre apendicită.. Dar o să trec eu cu bine şi de astea, şi o să le scot cu brio şi câteva absenţe la capăt. Sunt sigură de asta.

Vă las, mă duc să fac un duş şi să mă gândesc la o strategie anti-stricarea-mediilor.

Vă pup şi aveţi grijă de voi în continuare.

Noapte bună.

p.s. Poza e mai în temă, aşea cu lecţiile de la Ist.Art..

Song for us

Cum am zis şi pă feisbuc, mă bâzâie melodia aceea de dimineaţă. Nu în sensul rău, ci în cel bun, pen' că aşa mi-am amintit cum era pe replay ore în şir iar eu nu mă mai săturam s-o ascult. Şi încă ce-o mai ascultam... E una din puţinele melodii pe tema căreia îmi storceam minţile noapte de noapte, melodie cu care adormeam şi melodia care-o auzeam dimineaţa în timp ce, pe fundal, o auzeam pe mama care încerca să mă trezească. Da, e o melodie pe care azi, de când am deschis calculatorul şi până acum continui s-o ascult şi să-mi amintesc dăţile când melodia asta mă făcea să radiez de fericire sau să plâng în hohote. În fine, importantă e melodia:

Pă voi la ce vă duce cu gândul când o ascultaţi, a??

Bumţi bumţi iar şi iar

Party şi iar party.. De la un timp devine obositor.

Sincer, câteodată mi se face aşa un dor de zilele în care stăteam în casă all day long cu popcornul lângă mine, sticla de Cola la nici juma' de metru de mâna mea, uitându-mă la nu-ştiu-ce film/serial/ascultând muzică şi cu gândul la ''nemurirea sufletului''.

Azi mi-am propus să stau acasă şi să desenez în timp ce ascult muzică, să mă odihnesc după seara trecută. Şi dacă mă enervez, la anu' nu mai merg nici măcar la unul. Poate la cel de la liceul nostru că deh, într-o vreme aveam în gând să-l prezint şi eu..

Oricum, anii trecuţi când mă rugam de mama o săptămână să mă lase intr-un club/la un bal mai mult de ora 12, abia aşteptam vremea asta, când mama nu mă va mai chema acasă la ''ora Colgate'', ci mă va lăsa să stau câââât vreau eu.

Acum însă, cum să vă zic.. Hai că la primul bal de anu' ăsta parcă treacă, meargă mi-a părut rău să plec mai devreme acasă, poate pentru că am pelcat din cauză că aveam febră şi am îneput să mă simt rău. La al doilea bal, pe la 3 jumate parcă am început să mă plictisesc. Iar acum, la balul de aseară, s-a spart gaşca la 2. Fraţilor, cum să vă zic.. Atunci când ai o oră la care să ajungi acasă, îţi doreşti să mai stai. Când poţi sta cât vrei, pleci mai repede decât ţi-ai fi imaginat.

Cam asta-i teoria mea despre toată chestia cu bumţi bumţi-ul şi cluburile.

Mâine vreau să fac acelaşi lucru ca azi, că mai vine un week-end din sezonul balurilor şi cine ştie cât de obositor o să fie.

p.s. Thank God că am darul acela de a rezista pe tocuri ore bune chiar şi atunci când dansez sau pur şi simplu stau în picioare, comparativ cu alte persoane care după 2-3 ore de stat în picioare înnebunesc în ''păpucii infernului''.

p.s.s (ăsta-i legat de poză) Ana, ne e dor de tine!!

Nu ştiu câţi din voi pot citi ceea ce scrie, dar totuşi, pentru cei care-şi dau seama, daţi un play şi la melodie. Are versuri "mai pă feeling".

Nu vă mai reţin timpul preţios, voiam doar să vă arăt asta.

Gata, plec. Am de învăţat lecţii kilometrice şi de făcut proiecte pe foi milimetrice.

Ţineţi minte ce vă zicea DOC (păntru aceia care au dat un click şi şi-au prins urechile în melodiie de pe album) : Limita de jos e ceru'!

Mrs President

Ieri aveam emoţii la discurs, azi mă concentram la subiectelede la testul la geografie unde încercam să-mi amintesc o caracteristică a Norvegiei.

Colegii votau preşedintele consiliului şcolar al elevilor în timp ce eu îmi storceam creierii pentru Norvegia. L-am auzit pe profu' că mă strigă la un moment dat şi atunci mi-a zis să merg să votez.

Eu!? De ce eu!? Am dreptul să votez!? Da frate, am dreptul să MĂ votez!

Şi m-am votat!

Am plecat de la şcoală devreme cu sufletul la gură şi cu mintea la alegeri gândindu-mă că poate poate nu o fi să ies. Dar mă gândeam că totuşi, am o şansă. Că poate lumea a bifat a doua căsuţă şi nu prima. Că poate, poate..

Am ajuns şi acasă şi tot nu ştiam nimic. Asta până domnul mister mi-a zis că am câştigat.

"Ce chef de glume are şi ăsta micu' ".. Dar apoi am sunat-o pe Roxana care mi-a confirmat că, într-adevăr, am câştigat.

So.. I'm Mrs. President (La consiliul şcolar al elevilor, logic)

Wish me luck and may all my plans will happen!!