Complicat? Mai uită-te o data.

Şi complic lucrurile aşa de mult......

Între noi nu e absolut nimic. Poate doar un salut spus în trecere.. Sau o conversaţie seacă, cu un subiect indiferent. Iar când am trecut pe langă tine, nici măcar în ochii tăi nu m`am uitat. Nici în urma ta n`am privit. Şi tu ai trecut, făra să te uiţi înapoi. Ce`avem noi, la urma urmelor, unul cu celălalt?

Când te vad, simt aceleaşi emoţii pe care le aveam când eram mică şi, după ce făceam câte`o năzbâtie, m`ascundeam de`ai mei. Şi`o luam la fugă, fugeam şi m`ascundeam, mă piteam în orice colţ, şi, chiar dacă ştiam că pedeapsa va fi groaznică, eram în extaz, mândră de tot ceea ce făcusem.

Exact ca atunci când m`am jucat prima data cu chibritele, şi m`am ars. M`am ars rău de tot. Iar când m`au găsit ai mei plângând, nu plângeam din cauza durerii provocate de arsură. Ci de fericire, c`am făcut`o şi pe asta. Reuşisem să fac un mic foc, pe o bucata de pământ pe care nu era zăpadă. Şi îmi provoca o aşa mare satisfacţie sa vad cum se topeşte zăpada din apropiere.. Şi asta doar pentru ca pur şi simplu eram absorbită de soare şi de cum el ne încălzeşte. La propriu şi figurat..

Şi când mă gândesc la tine, îmi vine să sparg tot. Mă enervez. Da adică de ce să mă enervez? Când nu a fost nimic, nici nu este şi nici nu poate să fie nimic între noi...?

Şi câteodata puţin îmi pasă dacă mă vezi sau nu, ba vreau ca tu să mă vezi, să vezi că nu îmi pasă de tine....

Ş'aşa dramatizez toată povestea asta ş'aşa destul de aiurea.. O transform dintr-o prostie în drama mea. Şi m'amuz când realizez cât sunt de naivă, când visez la tine cu ochii deschişi sau închişi, nu contează. Visez la noi şi asta mă face să sper în continuare.

Da' mă trezesc şi realizez că nimic din ceea ce visez eu nu se va adeveri vreodata. Nu sunt şanse.

Sunt vise astea. E imaginaţia mea de vină. Îmi provoacă halucinaţii...

Şi complic lucrurile aşa de mult...